teancul de euro

(orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare)
proza

Ce soare nemilos si cata piatra. Marea e asa de aproape. Ana o vede printre frunzele de vie, ca o panglica subtire mai albastra decat cerul. O doare burta de mai multe zile si ar vrea sa stea cateva ore macar, sa se odihnesca. Acasa erau zilele ei de dificultate, cand abea facea mancarea din cauza durerilor menstruale. Isi inchipuie o baie in mare, undeva pe la Jupiter pe unde facuse concediile ani la rand. Ochii ei de culoarea otelului se incrunta cand durerea are cate un urcus si o inteapa sub pantece. Seful echipei, un nene rotofei, ii opreste pe romani sa mai culeaga. Nu mai are ladite destule si masina intarzie. Se retrag pe sub niste pomi de un soi necunoscut, prea putin umbrosi, sa se odihneasca. Ana se aseaza direct sub randul de vie, nu mai are putere sa se duca pana sub pomi.
In urma cu o luna , cand sosise cu autocarul, nici nu se odihnise mai mult de o noapte si au inceput treaba. Erau fericiti cu totii pentru ca puteau sa lucreze. Stiau de la altii ca asteptarea pentru a primi de lucru e ingrozitoare. Dar munca intensa isi pusese amprenta, schimbarea de clima, schimbarea patului si a mancarii ii crease Anei la inceput niste stari vecine depresiei. Acum era oarecum obisnuita. Zilele erau insa foarte lungi si caldura era parca tot mai ucigatoare. Conditiile de cazare si de masa erau sub nivelul al care se astepatase. Dar totul era in ordine atata timp cat teancul de euro se ingrosa incet si sigur. Isi pipaise instinctiv locul unde isi tinea teancul de hartii. Inmultise cu 40 de mii, ( aproximativ cat face un euro in Romania) cifre tot mai mari si zecile de milioane care ieseau din aceasta inmultire o uimeau, in comparatie cu cat castigase acasa cand avea o slujba. 70 de euro pe zi, minus 15 cazarea si masa fac 55. 55 ori 4 fac 220 si cu patru zerouri ies 2 milioane doua sute de mii. Pe zi. Era o suma colosala. Inmultita cu 25 de zile, cat muncise pana acum, ieseau peste 60 de milioane de lei. Nu castiga atata nici directorul general al fostei ei fabrici.
Bluza ii era transpirata si racoarea unei pale de vant ii dadu un tremur de care se sperie. Se gandi ca voise sa-si puna o bluza de schimb intr-o punga pe care sa o lege de brau cu ceva. Gandul ca poate sa se raceasca o facu sa se ridice repede la soare. Isi dadu jos bluza si o aseza pe un rand cules, sa se usuce. Ramase in sutien si o fusta subtire . Umerii mici, frumos rotunjiti, ii erau invaluiti de parul castaniu pe care si-l prinse mai jos intr-un fel de coada. Ochii barbatilor de sub pomi se odihneau pe pielea ei, privind-o mai pe ascuns , mai direct, dupa foame, fiecare incercand sa intre cu privirea sub sutineul micut, de unde tasneau sanii prin panza alba. Era frumoasa si din trupul ei, tanar inca, iesea ceva chemator si iposibil de evitat. Din ochi ii sareau lumini reci, uimitor de frumoase.
Fermierul strain o remarcase din prima zi. O privi fix si o cantari de sus pana jos in asa fel incat ea sa vada asta si sa inteleaga ca el a observat bine cu ce de bunatati venise ea incarcata din Romania. Dar ea avea gandul muncii si al castigului. Acest gand il promova de fiecare data cand se simtea terminata si singura. Tot ce rabda era pentru un timp scurt si bine stabilit si se motiva cu acele zeci de milioane de lei pe care le va duce acasa.
Sosi masina si din ea cobori fermierul, un barbat solid si tacut care avea zeci de hectare de vie pe care acum o culegea cu multi romani repartizati in diverse zone. Alesese sa vina aici pentru ca trebuia sa o vada neaparat pe Ana. Stia ca nu este in ordine sa se lase determinat de o femeie straina, dar fortele ii erau prea mici fata de ce simtea cand ii vedea trupul si privirea aceea pe care nu o mai cunoscuse la o femeie. Se infiora doar privind-o. Cand se prefacea ca supravegheaza incarcarea lazilor in masina, se abtinea cu greu sa nu o atinga pe romanca. Ii era rusine de sine pentru ca strugurii trecusera pe locul al doilea. Radicand laditele corpul ei se incorda si carnea intinsa i se vedea prin bluza. Orice ii parea mai putin important decat sa o aiba pe aceasta femeie. Nimic insa din purtarea ei nu dadea semne ca gandurile le erau reciproce. Si totusi in adancul privirii ei, el credea ca vede o cerere de a fi iubita. Toata afacerea, in care investise bani si toata stradania lui de o duce pana la capat acum cu recolta, care ii returna cheltuiala si ii adauga profitul, pareau simple actiuni facute din reflex . Nu se putea sustrage starii in care il impingea dorinta de a se contopi cu ea. Un tremur il cuprindea cand se gandea la ochii ei. Stia ca nu este ceva sanatos dar orice gand rational al sau era rasturnat de un inceput de fior ce se imprastia de la creer prin intreg corpul si se termina in testicule ca o mica durere si care il facea sa doresca aceea femeie cu o forta peste puterile lui. Nu intelegea cum o astfel de femeie a venit acolo din indepartata sa tara ca sa fie ziliera, in conditii de viata umilitoare, pentru a castiga cateva zeci de euro pe zi. De ce nu gasise acasa un barbat care sa o tina pentru el si sa nu o lase sa plece la o astfel de munca. Cand s-au apropiat cu masina ea tocmai isi imbraca bluza. Ii vazu de departe pielea si umerii si se simtea zapacit de dorinta de a o duce cu el undeva sa se vindece de ea iubind-o.
Era ultima zi de lucru. Urma sa imparta plicurile cu bani fiecarui muncitor. Nu stia cum sa faca sa ajunga sa fie singur cu ea macar pentru cateva minute. A doua zi grupul pleca si nu o va mai vedea. Era parca impacat ca se termina cumva aceea situatie, atat de aiurea, in care nu credea ca va ajunge. Ramasesera niste ladite cu struguri ceva mai departe si Ana se duse printre randurile de vie sa le aduca. Fermierul se duse si el dupa ea, cu gandul pacatos de a fi doar ei singuri, macar cat sa o prinda in bratele lui. Cand isi intoarse capul ea il privi uimita si putin speriata. Nu se vedea in jur sa mai fie cineva. El se apropie repede, presat de gandul ca timpul e masurat si o prinse cu mainile pe dupa umeri si mijloc, tragand-o repede si lipind-o de trupul lui infierbantat. Ea se smulse si incerca sa fuga. Fara sa o lase sa se indeparteze el isi baga mana sub fusta ei, intre coapse, si o prinse cu palma lui mare peste chiloti. Simtea disperata o mare teama si un junghi dureros. Si degetele lui frecand-o cu iuteala. Reusi sa se smulga si fugi printre randurile de vie in sus, singura. El se intoarse cu capul plecat si intristat de intamplare. Stia ca procedase complet gresit dar nu gasise o alta solutie. Mintea ii fusese blocata .
Ana se opri intr-un tarziu si se aseza gafaind pe o piatra. Incepu sa planga incet si cu sughituri tot mai dese. Totul era atat de imprevizibil si de neplacut. Se simtea intr-un mare pericol si dori sa plece imediat acasa. Atunci simti distanta de mii de kilometri la care se aflase ea de fapt in ultima luna. Sta ghemuita, cu fata in palme. Cand intr-un tarziu se opri isi ridica privirea spre soare, ochii ei de culoarea otelului scanteiara la un gand. Daca pierdu banii cum fugise prin vie. Repede isi pipai buzunarul si simtind cotoru tare al hartiilor se linisti si isi sterse pleoapele cu poala bluzei. Nu va sti nimeni niciodata prin ce trecuse ea la culesul de vie.

Isi lua bagajul si se indrepta spre autobuz. Privi inca o data spre viile nesfarsite pe a caror randuri muncise cum nu muncise niciodata in Romania. Ochii ei incredibili zambeau si aveau o lumina noua. Patronul viilor o urmarea din fata cladirii in care se cazau muncitorii agricoli. Era nelinistit si se gandea ce sa faca pentru ca frumoasa romanca sa dea un semn de intelegere si de iertare poate. Se apropie si ii spuse ca daca vrea sa mai vina la lucru la el, are un loc asigurat. Ea intelese idea, incepea sa prinda cuvintele strainilor, ii multumi si zambi atat cat se cuvine.
Stia ca va veni. Banii se vor termina si nu vede o alta solutie pentru a face rost de altii. Atunci il privi pe fermier cu ochii aceea pe care asteptase el sa ii vada pentru el inca de la inceput. Trecu peste acea intamplare din vie si ii zambi cu oarecare nadejde. Totusi va pleca si poate nu va fi nevoie sa revina. Dar daca va trebui e mai bine sa fie primita sigur la munca. Se gandi o clipa daca chiar va ajunge sa se culce cu tipul din fata ei. Il privi mai atent. Ii vazu burta rasarita si tamplele usor albite. El lua asta ca pe o cale buna ce va urma si regreta ca se lasase convins de vaietele ei sa se opreasca din incercarea din ziua ce trecuse.
Ana se gandi la ai ei si o urma de nouri in trecu prin obraji. Pe urma se urca in autobuz si in clipa in care acesta se puse in miscare isi mai pipai o data buzunarul cu banii. Erau acolo, slava Domnului.