agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-15 | | Dar Jessi in loc sa-i raspunda statea in usa razand cu lacrimi. Se indrepta spre el si-l imbratisa apoi ii sopti in ureche “E sambata!” dupa care deschise usa de la balcon lasand briza sa inlocuiasca aerul inchis de peste noapte. Apoi se intoarse la Sam si spuse putin ingrijorata: -Ai dormit mult. Cred ca ai fost foarte obosit. M-am plictisit tot asteptandu-te, asa ca am mancat singura si m-am dus sa alerg. Nu uita ca diseara trebuie sa mergem la petrecerea sefului meu. Stii ca ne-a invitat de acum doua saptamani. Se uita lung la el si-l intreba din nou vazand ca nu reactioneaza. Nu ai uitat, nu-i asa? -Hm, pai, de fapt credeam ca s-a amanat?! Facu el dezorientat. -Esti imposibil, ridica ea tonul. Cum reusesti? Stii cat de importanta este petrecerea asta pentru mine! S-ar putea sa fiu promovata. -Stiu, stiu scumpo. O sa fiu gata, nu-ti face griji. Asa cum promisese pana la ora opt Sam era gata. Un taxi ii astepta in fata blocului. Tot drumul Jessi vorbise neincetat despre posibila ei promovare si-i dadea mereu mici indicatii cu ce ar trebui sa faca, sa zica sau cum sa se poarte. Dar el era cu gandul in alta parte. Incerca sa-si aminteasca visul care-l uitase pe jumatate. Vedea totul ca prin ceata. Detaliile pe care cu o seara inainte le vedea atat de clar, acum disparusera cu desavarsire. Credea ca incepe sa innebuneasca si nu i se parea normal sa acorde atata importanta unui vis oarecare. Dorea din tot sufletul sa-si multumeasca sotia, sa-i faca pe plac si pentru asta trebuia sa dea visul uitarii. Traficul nu fusese atat de congestionat precum se asteptase iar ei erau deja la petrecere. Sotia lui se indrepta spre seful ei care o astepta cu bratele deschise. O saruta pe obraz si schimbara cateva vorbe intre ei pe care Sam nu putea decat sa si le imagineze. Statea la bar si astepta sa primeasca bautura pe care o comandase cu putin timp in urma. De plictiseala incepu sa priveasca oamenii veniti la petrecere prin oglinda de deasupra barului, neavand curajul sa se intoarca pe scaunul micut si rotund sa-i vada mai bine. Isi urmari un timp sotia care statea de vorba cu niste oameni necunoscuti lui apoi altceva ii atrase atentia. Un par negru cu suvite rosii din multime. O femeie imbracata intr-o rochie scurta, neagra se indrepta agale spre bar. Sam o urmari cu gura putin intredeschisa apoi simti o mana care-i atingea lobul urechii, facandu-i parul maciuca. Niste buze rosii se apropiau prea mult de el soptindu-i: “Te-ai plictisit?” Tresari si sari de pe scaun lovind cu cotul cateva sticle ce cazura pe podeaua lustruita cu un zgomot infernal. Toti oamenii il priveau mirati. Cateva secunde nimeni nu spusese nimic, apoi incet incet un murmur cuprindea sala, muzica se instala discreta printre petrecareti iar in curand toti se intoarsera la discutiile lor plictisitoare, interminabile, dandu-l uitarii pe cel care sparsese sticlele. Se uita disperat prin multime, cautand-o pe femeia cu suvite rosii dar nicaieri nu se zarea vreo urma a ei, numai un parfum dulce amarui il invaluia din neant. Avusese o halucinatie. Probabil caldura era de vina. Era insuportabila, sufocanta iar in aer plutea u miros de tigara amestecat cu transpiratie si parfumuri dulci de la care ti se facea rau. Isi termina bautura si pleca s-o caute pe Jessi prin multime. I se parea ca toti il urmaresc cu coada ochiului suierand: “… cel care a spart sticlele.” Se simtea ca ultimul infractor si nu stia cum sa scape de acolo. Nimeni nu stia unde se afla Jessi. Iesi din incapere cu gandul s-o caute la toaleta. O lua pe coridor, dar casa era prea mare, asa ca se intoarse la petrecere cu gandul s-o astepta totusi acolo. De cum intra o vazu in centrul incaperii dansand cu seful ei. Se duse la ea interveni, se prezenta si incepura sa danseze in timp ce seful pleca nu tocmai multumit de interventia lui. -Nu a fost politicos ce ai facut, il mustra ea zambind. -Nici monopolizarea sotiei mele nu a fost usor de suportat. Unde ai fost? Te-am cautat. -Am stat aici tot timpul. Se pare ca maine ma duc sa-mi golesc biroul… -Doar nu te-au disponibilizat? -… si sa-mi mut lucrurile intr-un birou mai sus cu cateva etaje. -Nu-mi vine sa cred! Spuse el sarutand-o si imbratisand-o. Ai fost promovat in sfarsit. O meritai la cat de mult ai muncit, ti-ai neglijat sotul… Apropo, imi pare rau de sticle. -Ce sticle? -Cele pe care le-am spart, facu el neindraznind sa creada ca si aia a fost o halucinatie. -Am fost aici tot timpul si nimeni n-a spart nici o sticla. Probabil caldura asta insuportabila e de vina. Hai sa plecam de aici, e tarziu. Spuse Jessi si se indrepta spre iesire. Afara era foarte frig, sau poate le era lor frig din cauza ca erau prea incalziti. Noaptea era senina dar luna se vedea foarte sters, in schimb stelele sclipeau si inundau cerul nelasand nici macar un petic liber. Sam abia astepta sa adoarma si sa viseze. Nu se gandea la nimic altceva. Intrara in casa, aprinsera lumina si se indreptara spre dormitor. -De fapt, spuse Sam, cred ca o sa mai stau putin, vreau sa verific ceva pe Internet. -Bine facu Jessi, dar nu sta mult. Sa te astept? -Nu, spuse el repede, o saruta si pleca in birou nu inainte de a-i ura “Noapte buna!”. Astepta cinci minute si se furisa in baie fara sa faca vreun zgomot. Lua repede trei somnifere fara apa si se duse in sufragerie, punand reportofonul lamga el si intinzandu-se pe canapea, asteptand sa adoarma. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate