-"Cristosii mamii lor de lifte pagine !" suduia in gura mare suparat foarte, un om ca la vreo 80 de ani,undeva in Nordul Tarii,intr-o gara mica, uitata de Dumnezeu si de Caile Ferate Romane -CFR,sau cum i-or mai fi zicind astazi...
Ploua marunt,mocaneste,des si apasator,udind pina la suflet...
Citiva posibili calatori,priveau plictisiti scena cu un aer de statui daltuite-n piatra.
Citeva ceasuri mai desparteau ziua gri de noaptea ce innainta pe sinele ude cucerind clipa cu clipa,centimetru cu centimetru,teritoriul garii imprejmuit cu gard de lemn vopsit cindva in verde...
Tiglele odata rosii de pe acoperis, pareau un fel de felinar de atentionare pentru eventualele civilizatii extraterestre care ar fi avut de gind sa poposeasca aici cu farfuriile lor zburatoare...
Toti si toate fiintau asteptind .
Asteptau ceva ce cu siguranta avea sa vina ,dar nimeni,niciodata,nu stia cind si de unde va fi fiind sa vina.
Batrinul zurbagiu impietrise acolo pe dalele de piatra albita de atitia ani si felurite feluri de pingele si talpi goale de femei cu pielea arzinda ca focul.
Statuie vie a Omului Vesnic Revoltat,batrinul mai striga ceva vorbe inspre in sus,spre Dumnezeul in care tocmai acum ,la apropierea iminenta de Mica Judecata,incepuse sa nu mai creada ca atunci,de mult de tot ,intr-un timp in care se revedea copil misunind printre cracii parintilor imbracati de Sarbatoarea Invierii Domnului Cristos,acolo in curtea plina de oamenii din sat,veniti cu mic cu mare la biserica luminata cu mii de luminari in noaptea groasa si plina de mirosuri de flori,bucate si piele incinsa de emotii si fiori de frigul primaverii si ai credintei strabune...
Ce,De ce,Cum,Cind si mai ales Cine il schimbase?!
Il napadisera buruienoase ginduri care il prindeau intr-o plasa mestesugit tesuta.
Cirtea.
Isi punea intrebari care asteptau raspunsuri pe care in zadar le cautase la preotul uitat de vreme si Dumnezeu si mai ales de Moarte!...
Era acelasi preot de demult de tot ,din copilaria ce inca o purta ascunsa bine ,in tainitele inimii ferecate de suferinti ,griji,nevoi,dureri si atita ura !
Ura!
Ura ,tot asa de firesc cum altii iubesc!
Ura si gata!
Firesc si simplu.
Ura pe toti si pe toate.
Ura pur simplu.Ura asa cum respira.Instinctiv!
Il ocoleau toti.
Era "piaza rea"!
Stia si nici macar nu ii pasa!
Ura il tinea in viata!
Ura, si chipul lui reflecta ura ca o oglinda de bilci.
Schimonosindu-l.
Era atit de urit incit parea frumos!...
"Cristosii mamii lor de pagini! L-au crucificat pe Cristos!
Ploaia se amesteca cu lacrimile si cine ar fi avut curajul sa-l priveasca ar fi fost uimit sa-l vada plingind !