agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-11-23 | | ... Trebuia sa citesc azi "Scrisoare catre Silviu", o carte scrisa de un debutant canadaian, Pavel Baragan, fiul tatalui meu. N-am mai reusit. Am facut greseala sa ma uit cateva minute pe un forum romanesc al unui ziar de scandal cu patroni straini. M-am mai delectat inca odata cu fauna agresiva si proaspat naparlita a romanilor dezorientati pe meridiane si paralele complet aiuristice. Romani de la Caracal, pusi - prin forta imprejurarilor - sa traiasca in Canada sub-polara, cu guturai permanent si batiste pline, brasoveni ajunsi la tropicele thailandeze, cu diaree cinci zile din sapte si burdusiti de vaccinuri contra insectelor, moldoveni puturosi care-si odihnesc hoiturile masive cu turul pantalonilor protapit in cate un fiord lapon, suportand cu stoicism disconfortul gerului si al unei pietre reci in buci doar ca sa devina fiinte universale, fara frontiere si fara apartenenta patriotica. Patriotismul insusi a devenit pentru aceste creaturi mutante un viciu desuet, periculos chiar, in fata globalizarii hamburgheriene a lumii potoalelor stropite cu checiap rosu, uneori usturat, si a cartofilor prajiti la cornet. Ore intregi am citit azi ce mai pot scrie balbaitii acestia cu pretentii la universalitate, sovaitori in fata tastaturii cand e sa scrie "vre-o" sau "vreo", "site" sau "sit", si alte adevarate incercari pentru prapaditii care au invatat recent prin strainatati ceea ce ezitau inca sa accepte pe cand erau in tara, si anume ca prostul nu mai e prost cand trece frontiera. Ortografia si gramatica nu se lasa niciodata inselate insa, sunt amprentele lor culturale pe veci. Am pierdut o zi. M-am distrat, e adevarat, dar numai pana la un punct. Pana cand am avut curiozitatea sa-i numar pe ratacitii multumiti de ei insisi pana la auto-adulatie. Sunt multi. Sunt cu mult mai multi decat cei ce scriu romaneste din nevoia de a spune cu adevarat ceva sincer, si nu din nevoia de a parea altceva decat sunt cu adevarat: inculti, mincinosi, falsi, cinici. Am pierdut ziua de azi, dar am castigat-o in schimb pe cea de maine, cand voi scrie BARAGAN (III).
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate