Se spune că odată, demult,
Cincisprezece crai stăteau
Într-o poieniță.
Lângă ei, tăcută, tandră
Lada de bere. Una,
Plină ochi de
douăzecișidouă de sticle de Kaiser.
Pe când se pregăteau ei
Să-și folosească pintenii
Spre a deschide primele treisprezece
Sticle,
Apărură încă opt camarazi
Vechi prieteni, muschetari.
Fiind ei acum douazecișitrei
De bărbați aleși,
Trimiseră valeții până unde-or găsi
Să se intoarcă cu mai multe sticle
De bere. Kaiser. Să fie măcar treizecișiopt.
Valeții găsiră la hanul din apropiere
Și atunci aduseră optzecișinouă de sticle,
Plus niște vin de casă.
Și toți s-au simțit foarte bine
În acea
Poieniță
În acea
Zi.
Și în acea seară.