*
Creația Ta

Creația Ta e asemeni muntelui
Ce stă măreț în fața mea
Iar Tu îmi ceri să am atâta
Încredere în Tine , atâta iubire
În iubirea Ta , încât, încât
Să-i cer muntelui să se arunce
În mare și el mă va asculta,
Adică să se dea la o parte
Din fața Ta, ca eu să Te pot vedea!
De ce Doamne,mi se pare uneori
Că e mai simplu să sap o cărare
Sub rădăcina muntelui,
Să sap un tunel prin piatra lui,
Ca eu să ajung la Tine departe,
De parcă Tu ai sta pitit în dosul muntelui
Iar eu nu te-aș putea vedea?

***
Doamne, ziua de astăzi a fost bună
Pentru că eu acum
Am putut vedea pentru o clipă
Pâinea și vinul din altar,
Cum Te aduc pe Tine prezent
În mijlocul oamenilor ce Te caută.
Puțini dintre mulți s-au gândit
Acum la Tine și Tu ai venit,
Dar ai stat în taină, că nimeni
Nu Te-a văzut, dar unii
Þi-au simțit prezența ,
O frumusețe teribilă i-a înconjurat!!
Aceasta e Iisuse, dragostea Ta,
Prezența Ta în mijlocul celor care
Te cântă, Te caută !!!!!
*

O jumătate de flacără
Ardea în jos peste flori.
Crengile se scurgeau în flăcări
Pe pământul arzând.
Ardea pământul mereu,
Vulcanic ardeau stelele ,
Visele…visele…
Cealaltă jumătate de flacără zbura .
Aripi creșteau prin locurile
Unde ea ardea pământul,
Aripi creșteau cu fața spre lună
Aripi creșteau,
Pe acolo pe unde zbura
Și-n nebunia ei mare se izbi
De cealaltă jumătate a ei.
Luă foc tot pământul
Și-n această ardere de jertfă
Flacăra deveni rotundă

*
Eu
Viața….
Eu pluteam și
El mă ținea
De mână
Deasupra
Haosului !!
*
Fața îngerului se înnegrise
Când aerul lumii se îndrepta în sus .
Copacii își plecau frunzele spre cer
Iar visul doinea pretutindeni.
Trei rânduri de ghiață sparse lumina ,
Una galbenă, una albastră și ultima
Cea mai aproape de lume,
Neagră , în colțuri gri,
Pătate cu sânge verde,
Al florilor moarte .
Mai era un rând
Ce trebuia spart de lumină,
Îi trebuia un sunet…

Uneori se aude ceva
La poarta inimii.
Fii atent suflete al meu!!!
*
Mergea plutind
Pe o curbă,
Plutea în genunchi,
Mâinile îi erau linii
Infinite,
Ce ajungeau
La ochiul lui
Dumnezeu.
*
O jumătate de flacără
Ardea în jos peste flori.
Crengile se scurgeau în flăcări
Pe pământul arzând.
Ardea pământul mereu,
Vulcanic ardeau stelele ,
Visele…visele…
Cealaltă jumătate de flacără zbura .
Aripi creșteau prin locurile
Unde ea ardea pământul,
Aripi creșteau cu fața spre lună
Aripi creșteau,
Pe acolo pe unde zbura
Și-n nebunia ei mare se izbi
De cealaltă jumătate a ei.
Luă foc tot pământul
Și-n această ardere de jertfă
Flacăra deveni rotundă