agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-10 | |
EXT. LICEUL A. SALIGNY - ZI
David traversează curtea școlii. Pustiu. Înainte de a părăsi curtea școlii se oprește pentru câteva momente și privește lung clădirea. Trist, pleacă mai departe cu capul plecat. EXT. STRADÃ – ZI În spatele lui David la douăzeci de metri distanță o siluetă neclară face slalom printre trecători încercând din răsputeri să nu-l piardă din ochi. EVA IMBRUS (21), fata de la cimtir aleargă aproape disperată încercând să țină pasul cu ținta sa. David se oprește și, luată prin surprindere, tânăra intră violent în doi bărbați ce-i aruncă zâmbete pline de conotații sexuale. David se oprește în stația de troleibuz și se apropie de gemulețul tonetei pe care scrie cu litere roșii: BILETE. DAVID: Un bilet vă rog. VÂNZÃTOAREA: De o călătorie sau de două? David verifică banii din mâna lui apoi mai scoate câțiva din buzunar întinzându-i femeii monedele prin deschizătură. DAVID: De două. Eva pierde contactul vizual. Neliniștită începe să alerge. Ajunge în stația de troleibuz dar tânărul nu e acolo. Observă toneta și vede că e singură în stație. Troleibuzul plecase deja. Dezamăgită, privește în direcția lui. Prin geamul din spate David o privea fix cu o intensitate ce o făcu să înlemnească. Contactul dintre ei se rupe doar când troleul dispare la o curbă. Eva zâmbește agitată și privirea ei e plină de griji. INT. APARTAMENT – NOAPTE David stă în pat privind tavanul, coboară ușor pleoapele. EXT. APARTAMENT DAVID – NOAPTE O pisică pășește ușor prin fața blocului. De nicăieri o piatră lovește la mică distanță de animal și felina dispare în tufișuri. CERȘETOR (O.S.): La dracu’ că n-am nimerit! Mâța sărăciei! Să le ia dracu’ pe toate ! DIZOLVÃ LA : INT. CLASA A-XII-A A – ZI David se plimbă încet printre bănci vorbindu-le cu convingere elevilor. DAVID: Spuneam ora trecută că, etica, ne ajută în luarea deciziilor corecte. În deosebirea binelui de rău. Copii se prefac a-l asculta dar nimeni nu-i acordă prea mare atenție. David observă și tace. Toate privirile se întorc spre mijlocul încăperii, spre el. DAVDID: Dacă-mi amintesc bine, și aici domnul Alex e liber să mă corecteze, voi toți... ați decis că Etica nu e o materie la care sunt necesare notițele. Nu e așa? Alex privește nepăsător pe fereastră apoi se întoarce și-i șoptește ceva colegului din spate. Amândoi râd reținut privindu-și fără pic de respect profesorul. CARMEN(19), fata ce e așezată în banca vecină cu a lui Alex își pleacă privirile vinovată. E drăguță și chiar dacă poartă ochelari, irișii ei albaștrii pot înnebuni pe oricine îi privește mai mult de o secundă. Alex o privește pe Carmen și zâmbește disprețuitor. DAVID: Foarte bine. Acum e clar că voi nu trebuie să scrieți la ora mea. Nu, voi stăpâniți deja Etica și știți ce e bine și ce e rău, așa că vă felicit pentru o decizie corectă. ALEX: Mulțumim! David se apropie de catedră și se așează ignorând remarca răutăcioasă a lui Alex. Își rotește privirea asupra lor scrutându-i rece dar apoi privirea lui se îmblânzește. Carmen îl privește cu atenție. Are întreaga lor atenție. DAVID: Să vă spun mică poveste... Nu este opțională așa că sunteți nevoiți să mă ascultați. Viața nu e făcută pentru a fi ușoară și destinele fiecăruia sunt la fel de diferite pe cât de diferiți suntem unul de altul. (pauză) O foarte recentă cunoștință a aflat nu de mult pe pielea lui cât de dure pot fi loviturile vieții... EXT. LICEUL A. SALIGNY – ZI Eva intră sfioasă în curtea școlii. Nu e pauză așa ca nu e țipenie de copil în jurul ei. Se apropie de ușă și intră nu înainte de trage adânc aer în piept. INT. LICEUL A. SALIGNY – ZI O vedem din afară cum vorbește cu elevul de serviciu de la birou. Acesta pare să refuze să o ajute dar, după ce Eva îl ia de mână și-i strigă ceva cu patimă dar inaudibil, elevul se lasă înduplecat și verifică ceva pe o hârtie. Eva îi mulțumește zâmbindu-i recunoscătoare iar apoi se pierde pe coridor. INT. CLASA A-XII-A A – ZI DAVID(continuând) : ...Părinții lui îl părăsiseră de foarte mult timp, prietenii lui îl abandonaseră, și iubita lui îl înșela cu..., cu... sora lui. ALEX (deranjat): Frumos. David privește cum întreaga clasă îl ascultă pe deplin captivată de tragedia istorisită de el. DAVID: Da. În acel moment el a fost pus în fața celei mai dificile decizii din viața sa... Trei bătăi în ușă rupseră atmosfera clasei întrerupându-l pe David care cercetează încruntat ușa ce rămâne însă închisă. Profesorul așteaptă câteva clipe apoi se ridică de la catedră și se apropie cu pași mari spre ușă. ALEX: Hei! Care decizie? DAVID(oprindu-se cu mâna pe clanță): Poftim ?! Pe cine strigi tu, hei ? Alex își dă seama că sărise calul. ALEX: Pe nimeni. David îl privește pătrunzător iar apoi iese din clasă. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate