Personaje:
Komu
Igri
Ent
Devy
Indu
Moby
Sol
Ulak
Vimar


Actul I, scena I

Komu stă lățit într-un cerc, beat și învinețit... încearcă să se învârtă și nu reușește. În fundal, o perdea neagră, câteva stânci asemănătoare planetelor, iar în centru scenei, Komu.


Komu: Am fost odată… (cu tristețe)

Indu: Cu adevărat vă spun că el a fost. Mi-a aparținut… Acum, nu mai e decât o maimuță. (veselie)

Komu: Bând, tot bând, am fost răstignit pe-un cerc. Fără de…

Sol: Ai vrut-o și acum o ai…

Komu: Este una finită, poate chiar prea mică. Mă cam strâng picioarele și mâinile. Aveți, dacă nu vă supărați, o secure?

Sol: Securea nu este chiar elementul potrivit pentru o evadare. Atâta știi și atât vei ști. Nimic mai mult…
Komu: Dacă n-aș fi fost…

Indu: Cu adevărat a fost așa…

Devy: Eu l-am cunoscut și altfel… Era o vreme când nu putea fi comparat. S-a încercat, dar nu s-a reușit… Săracul a trăit într-o altă lume, altfel decât a lor…

Komu: Daaaaa, daaaaa… Are dreptate… am avut-o, dar pentru puțin…

Moby: Ai îndrăznit să creezi și să cutezi prea mult… Nu ți-ar fi ajuns…? Îți spun pentru că te cunosc și m-ai dorit și m-ai avut de atâtea ori, ce-i adevărat, altfel…

Komu: Nu am vrut decât… (plânge înecat) Ne cunoșteam, e drept, și totuși de ce e vina mea c-am îndrăznit? Credeam că totul, totul, totul mi-e permis.




Actul I, scena II


Apare un copil cu o roabă pe care este inscripționat mesajul: Cuteză și vei fi învins!, și în care acesta pune stâncile pe care le culege rând pe rând.

Igri: (uimit spune repede) Ce Univers!!! Vreau să-l am… Uite ce frumos și am găsit și o păpușă (privind spre Komu)… Curând o să am și păpușa, dar nu trebuie să uit…

Komu: Vedeți cum culege tot… și eu pentru el nu sunt decât o păpușă… Am fost și eu așa ca el, dar…, dar nu am spus despre ceilalți că sunt păpuși.

Igri: Iaaa teeee uităăăăăă!!! Păpușica mea, a mea și doar a mea, dă din buze… O s-o cercetez amănunțit...

Indu: (către Komu) Uită-te, privește cu atenție… Îți aduci aminte? Te recunoști? Nu ai făcut nimic atunci.

Sol: Dacă te-ai fi gândit mai bine…
Moby: Lăsați-l… Nu m-a avut decât pe mine…

Ent: Nu gândiți deloc… Sunteți cârcotași și chiar de la bun început. Voi sunteți vinovații, iar eu v-am lăsat să vă faceți jocul, sunteți meschini și asta pentru că fără el nu ați exista… Igri, acesta a fost Komu, sau nu vă mai aduceți aminte???



Actul I, scena III


Igri duce în partea opusă stâncile culese, unde construiește aceeași imagine, timp în care cercul se mișcă.

Igri: Am început… frumos Univers… Ce bine ar fi să am și eu cercul meu fără limită.

Ent: Vedeți cum gândește!? Total singur și într-o lume fără unde…

Komu: Încep să mă mișc… Vaaaiii!!! Chiar mă mișc (râde isteric)… Dar încotro?

Indu: Nici acum nu și-a învățat lecția.

Devy: Ce rău îmi pare că l-am crezut… L-am luat în cercul nostru, crezând că este diferit… dar nu a uitat nici o clipă că între noi… Uită că nu trebuie să fie OM…

Igri: Trebuie să strâng tot și să reconstruiesc… Păpușa!!! Vai, am uitat păpușa și ce suflet frumos avea… poate-l mai are… trebuie să văd… Ce bineeee! Da, îl mai are și va fi al meu.

Komu: Cum?! Nu sunt eu cel mare???

Ceilalți: Ai fost tu vreodată???



Actul I, scena IV


Igri: (stând în fața lui Komu) Așaaaa!!! Acum te am și pe tine… nu-mi rămâne decât să găsesc o soluție.

Sol: În curând voi fi a lui… cred că ajung să simt. Oare o să ajung și eu să fiu OM? Sau…???

Ceilalți: Noi nu existăm… nu existăm deloc.

Devy: Da. Știu de ce… Noi nu suntem decât o bucățică din el și el ne-a creat, ne-a format… El nu ne aparține ca bietul răstignit, ci ne posedă, unelte, mobilul Universului său.

Moby: Cum???

Ent: De ce crezi că a luat tocmai aceste stânci???

Igri: Iar acum mă voi juca.




Actul II


Igri: Am multe și sunt mic… Din joacă am Universul. N-aș vrea să fiu un om mare, îmi ajunge atât, pentru că așa știu sigur că voi reuși. Acum am și o păpușă care-mi va fi cel mai bun prieten… E moale, are ochi și cu ei clipește, dă din buze de parcă ar vorbi, păcat că nu o pot auzi și asta pentru că nu e. Și toate stâncile astea… Saturn, Pluto, Marte, Pământ și toate celelate pe care le am acum, sunt deja prea mici pentru mine. Aș vrea să am Soarele și să-I fiu centrul, dar cu siguranță nu voi uita (strigă), Cuteză și vei fi învins!, doar nu sunt nebun, ci doar un copil și am viața toată… Ce-ar fi dacă aș rămâne aici? Fără să mai vreau să cresc… Să nu mai… (Se uită contemplativ la Komu, studiindu-i barba albă și pletele răvășite). Și păpușa asta a fost un copil așa ca mine și s-a jucat și ea, dar i-au crescut barba și pletele, iar eu nu vreau decât Soarele… Îmi dau seama pe zi ce trece și nu au trecut decât vreo câteva, că voi ajunge să ating Soarele și să fiu El, iar asta tinde spre inevitabil, dar în același timp realizez că nu voi fi ca păpușa asta dezmățată. Regret și nu e bine și îmi ajunge, că sunt pe-o treaptă superioară, că sunt miezul viu al unui apus de Soare. Sunt necromanția Soarelui și sinestezia planetelor, propriul meu Infinit…




Actul III, scena I


Igri este acum în fața cercului, cumva pe o poziție superioară, evidentă.

Igri: O să rup cercul, să eliberez suferința…

Komu: (râzând) Daaaa??? DADA, te rog, fă-o și eliberează-mă. Mă strânge tot, iar ei, ei nu au vrut să-mi dea securea.

Devy: El te va scăpa doar de suferință cu puterea jocului și a conștiinței infantile.

Moby: Scopul lui este să aibă o păpușă deocheată cu care să se joace și care să-i facă jocul… Ești sigur că ti-ar plăcea și că ești pregătit pentru asta?

Komu: Am fost odată și voi fi orice va dori…

Indu: Tot așa ai rămas… Indiferent de propria-ți voință, iar acest joc te va omorî…

Ent: Uitați un singur lucru, iar prin caracterul bagăreț vă avertizez că fără ajutorul nostru și fără ca el să reziste în acest joc, cu toții vom muri și nu doar el.

Sol: Aiurea-n tramvai… El este renașterea apusului de Soare…

Igri: Gata! Gata, am reușit… Haide acum! Clipește, râzi, sări… Am făcut un alt copil… Sunt creatorul lui… Trebuie să mai caut un altul, să nu se plictisească, căci eu eu voi uita de el, la fel cum și celălalt a facut-o când l-a răstignit.

Actul III, scena II


Komu: Cum adică?

Sol: Da, asa este… Acesta este adevărul… Și ar trebui să-ți aduci aminte că din cauza îndrăznelii tale ai ajuns aici…

Moby: A ajuns și, degeaba, e fără scop…

Ceilalți: Scopul scuză mijloacele.

Devy: Unde nu e mijloc, vai de țintă!!! Și așa ajungi să fii simpla jucărie a unui copil.


În timpul acesta Igri dansează cu Komu, se joacă cu el, până când Komu pică epuizat…

Komu: Mă omori! Mă omori! Dar ești prea mic să știi ce e singurătatea după moarte…

Igri: Să-l las să se odihnească și să mai caut un altul…

Komu: Deja mă părăsește… și păcat că nu am fost cu adevărat interesat de puterea sufletului meu.

Indu: Pentru că m-ai vrut și m-ai chemat la tine.

Moby: Pentru că ai fost lipsit de scop.

Sol: Pentru că n-ai avut unealta să spargi cercul.



Actul III, scena III


Igri apare cu un alt Komu.

Igri: Uite încă unul… Să mă joc și cu el… Și cu celălalt sunt doi, înseamnă că mai sunt, iar cu cât sunt mai mulți, cu atât trebuie mărit cercul…

Komu: Și-a mai găsit unul??????? O să mă uite? Eh, nu-i bai, până ce obosește cel nou, eu mă voi fi odihnit și va începe să se joace cu mine. Și apoi probabil că… Dar de ce tocmai EU???

Devy: Așa ai fost și așa vei și rămâne… niciodată copil și OM până la moarte…

Sol: O să-i ajungă toate și o să moară, sărăcuțul de el!

Indu: Nu-ți fie milă… el nu a știut ce e…




Actul III, scena IV


Moby: Cred că este Creatorul. Arhitectul. Același copil dintotdeauna. Compune să se joace… Nu-l interesează!

Devy: Și noi suntem păpuși.

Ent: El este unul, noi suntem pe lângă și niciodată la mijloc…

Igri: Iată! Am deja o duzină… Cred că e frumos să fii păpușă.

Komu: Suntem terminați!!! Terminați!!! Totul va muri și ne îndreptăm spre…, spreeee… Niciodată nu am știut și n-am reușit și acum îmi dau seama unde am greșit și de ce de atâtea ori.

Sol: Ești un prost și ai fost și înainte… Nu ai știut unde să cauți. A fost același scop, mijloacele ți-au lipsit și asta pentru că ai avut și ți-a fost dat îndeajuns pentru un OM, dar foarte puțin ca să creezi. Igri îți este TATÃ, dar nu-l vei putea atinge, el este o singură și simplă față moartă.

Igri: Haideți! Haideți! Haideți! Dansați cu toții… Haideți! Săriți…, râdeți, plângeți… sunteți ai mei, sunteți păpușile mele… Veți muri! HAHAHAHAHA!!! Voi mai găsi și voi face în așa fel încât să rămân un copil. HAHAHAHAHA!






Actul IV, scena I


Igri a rămas același, numai oamenii din jurul lui sunt extenuați. Pe perdeaua neagră a răsărit un Soare mare și galben.

Igri: Este frumos Soarele meu, Lumea mea, Universul meu, Infinitul meu. Stau și leg firele pentru toți. Sunt orfan, copil mic într-o lume mare, mult prea mare. Se poate, totuși, să mai fie cineva care să aibă mai mulți ca mine…

Komu: (bătrân și trist) Ce joc a fost??? Sunt obosit și îmbătrânit… DAAAA, îmbătrânit… Părul meu e alb și lung, barba, așișderea, și nu-mi aduc aminte când s-au întâmplat toate acestea. Cam cât o fi timpul? (cade mort, ușor, la pământ)

Igri: Iată! În sfârșit, prima mea victimă… Păpușa a căzut… Probabil vrea să vadă mai de aproape Pământul galben, roșiatic al apusului de Soare…

Devy: Încă o secundă și murim și noi…

Ceilalți: Da, murim și noi.

Sol: Era bine să fi fost ai lui Igri cel fără de moarte și ai prietenului său, jocul fără de sfârșit… Oare nu este și el mort? Și totul nu e decât o iluzie???

SFÂRȘIT