PERSONAJE:
MORA- soția lui Mitică, pensionară
MITICĂ- soțul Morei, pensionar
DORU- prietenul lui Mitică, poștaș
(Mitică stă pe canapea savurându-și cafeaua și citind ziarul, în fața canapelei este o măsuță cu
o ceașcă de cafea și un pahar cu apă, în partea stângă este un birou cu calculator, o bibliotecă
și un dulăpior, iar în stânga ușa de la intrare)
MORA: (agitată, vine și se așază) Vai, vai, vai, uite cum îmi petrec eu bătrânețile-n casă! Ce faci, măi, Mitică?
MITICĂ: Bine, dar unde-ai vrea tu să te duci? Am auzit că la club au pus semn pe ușă ”Interzis persoaneor care au ieșit la pensie și care au fața scofâlcită!” (râde).
MORA: Ce zici, mă? Adică ce vrei să-mi spui, că sunt babă?
MITICĂ: Nu, doar c-ai fost tânără, acum mult, mult timp! Și acum, păi...
MORA: (indignată) Și acum sunt bătrână, nu? Chiar mă provoci, vrei să-ți arăt că, dacă vreau, chiar acum mă-mbrac și plec la club?!
MITICĂ: Pe bune? Ia să vedem minunea și, mă rog, cu ce te-mbraci? Cu fustele alea lungi și negre, ca la-nmormântare, sau nu, scuze, da, cu fustele roșii ca de...
MORA: (intervine brusc) Nașă!
MITICĂ: Eu aș fi spus, mai degrabă, ca de moașă, la câți copii s-au născut cu ajutorul tău!
MORA: Poftim? Moașă?
MITICĂ: Da, moașă!
MORA: Bine, stai așa că-ți arăt eu, adică ce, eu nu sunt modernă? Să știi că sunt actuală precum ”Actualitatea muzicală”! Ha!
MITICĂ: Poate ca ”Actualitatea Creștină”! Măi femeie, mai bine ai vrea la biserică decât să vrei la discotecă! Mâine-poimâine-ți anchilozează oasele de bătrânețe!
MORA: Cum?
MITICĂ: Cum, necum, decum, uite-așa, acum, te rog, lasă-mă să-mi citesc ziarul și să-mi beau cafeaua liniștit! Fă-ți și tu una dacă vrei, dar te avertizez, este 12 noaptea!
MORA: Cum? Eu nu beau cafea ca să-mbătrânesc, eu am rețetă cu cafea ca să întineresc!
MITICĂ: Daaa, să-ntinerești, zici, nu? Și cum e această rețetă?
MORA: Super simplu, fierbi cafeaua cu apă, pui un pic de zahăr și apoi strecori cafeaua la chiuvetă, adică arunci cafeaua și păstrezi zațul cu care te dai pe corp!
MITICĂ: (soarbe din paharul cu apă, iar când o aude, dă pe el niște apă) Adică tu arunci cafeaua și păstrezi zațul?
MORA: Da, cu cafeaua n-am ce face, dar cu zațul, da! Aoleu, greu mai înțelegi!
MITICĂ: N-ai ce face, ar trebui să mi-o dai mie! Dar când te-am rugat să-mi faci cafea, în loc să fierbi cafeaua, ai fiert nesul!
MORA: Da, pentru că ai pus nes în cutia de cafea.
MITICĂ: De fapt era de nes!
MORA: Ba nu, am citit eu pe ea!
MITICĂ: Și, mă rog, ce-ai citit tu pe ea?
MORA: Cafea instant!
MITICĂ: Măi, femeia lui Dumnezeu, tu n-ai învățat ce-i cafeaua instant?
MORA: Tu, bărbatul lui Dumnezeu, tu n-ai învățat că eu nu beau așa ceva?
MITICĂ: (nervos) Bine, dar nesul este cafeaua instant, adică nu se fierbe în apă, ci se pune peste, ok?! Și eu, care mă miram de ce se termină atât de repede! Te rog, de azi în colo, când mai faci cafea, să mi-o dai mie!
MORA: (se duce să-și deschidă calculatorul) Bine, ia să caut ceva!
MITICĂ: Mulțumesc!
MORA: Mitică?!
MITICĂ: (printre dinți) Da!
MORA: Care era parola de la Facebook?
MITICĂ: Păi, de unde vrei să știu eu?
MORA: Păi, eu n-am cont, așa că intru de p-al tău!
MITICĂ: Data mea de naștere.
MORA: 1900 toamna!
MITICĂ: (tresare) Dac-aș fi fost născut atunci, acum eram, ohh, 1950!
MORA: Da, dragă, știam și eu! A fost an bisect?
MITICĂ: Habar n-am, de unde vrei să știu eu atâtea? Ia stai, la ce îți trebuie toate astea?
MORA: Măi, ai capu-n traistă? N-auzi că vreau să intru la calculator?!
MITICĂ: Bine și cu anul bisect ce e?
MORA: Au spus la o emisiune că dă un espressor cadou dacă ești născut în an bisect!
MITICĂ: Lasă, dragă, îți cumpăr eu unul și nu mai asculta toate prostiile de la televizor!
MORA: Of, of, of!
(Mora caută ceva în bibliotecă și face zgomot)
MITICĂ: Ce tot cauți?
MORA: Nimic, doar un manual!
MITICĂ: Manual pentru ce?
MORA: Pentru instrucțiuni!
MITICĂ: Pentru ce? Pentru espressor? Stai liniștită, va veni cu propriile instrucțiuni!
MORA: Am zis eu ceva de espressor? Nu cred, oricum, eu vorbeam de dans, vreau să învăț și eu mișcări noi!
MITICĂ: La ce-ți trebuie ție instrucțiuni pentru dans?
MORA: Nu ți-am spus că merg la club?
MITICĂ: Poate clubul de carte, de pe Zoom că, în rest, nu se poate!
MORA: Dar de ce?
MITICĂ: Pentru că trebuie să aflăm rezultatul!
MORA: Ce rezultat?
MITICĂ: (nervos) Să vedem dacă am fost infectați, ok?
MORA: Ok, dar când vin?
MITICĂ: Nu știu, oricum, din ce citesc în ziar, se pare că de pe-ntâi vom reveni la normal!
MORA: Dar asta a fost..., ia stai, tu de unde ai ziarul ăsta?
MITICĂ: L-am cumpărat.
MORA: Aha, când l-ai cumpărat și ce număr e?
MITICĂ: Numărul 17, pe luna septembrie! (spune încet) Doamne, nu puteam să tac!
MORA: Anul ăsta s-a schimbat, este doar un ziar pe lună! Pe bune, adică citești ziarul de anul trecut și mai adaugi tu informații, bineînțeles!
MITICĂ: Da, exact pe cel de anul trecut!
MORA: Ziarele de anul trecut sunt de anul trecut la maculatură, chiar eu le-am dus!
MITICĂ: Ai omis unul!
MORA: Da, ia arată-mi și mie ziarul!
MITICĂ: Nu!
MORA: Dă-mi ziarul! (ia ziarul) Ia să vedem știrea aceea cu întâi pe care mi-ai spus-o!
MITICĂ: Nu e nevoie, ar trebui să-l aruncăm, oricum e vechi!
MORA: Ba nu, dacă tot m-am deranjat atât, măcar să nu fie degeaba! Unde? Unde? Ia uite ce frumos: ”De pe-ntâi septembrie va începe noua stagiune de toamnă la cel mai bun Teatru de Revistă din București!”
MITICĂ: (îi smulge ziarul) Dă-mi ăsta-ncoace! Cum ți-ai dat seama?
MORA: N-oi fi eu prea deșteaptă, dar nici proastă nu sunt, măi, deșteptule! Tu știi în ce dată suntem ?
MITICĂ: Întâi septembrie?!
MORA: Poate zece septembrie ! Ai sunat la ăia de la clinică?
MITICĂ: Da!
MORA: Și ce-au zis?
MITICĂ: Că vom afla pe seară!
MORA: Să aflăm odată, oricum, de pe-ntâi au ieșit vecinii din carantină! Ia să mai învăț mișcări, orice-ar fi, diseară merg la club!
MITICĂ: Mămăițo, ce nu-nțelegi că nu ai cum!
MORA: Dar de ce?
MITICĂ: Măi, acum serios, ce-ar spune colegii nepotului nostru dacă te-ar vedea acolo?
MORA: Ar spune ”ce bunică super ai”!
MITICĂ: Ce bunică super, poate ce bunică seni, de la senilă!
MORA: Senilă? I-auzi cine vorbește, moșneagul care citește ziarul de anul trecut pe care l-a ascuns pentru că, dacă îl găseam, era la maculatură de mult!
MITICĂ: Bine, renunț! Te-am rugat să mă lași să citesc, este 3 noaptea. Dacă nu, bagă-te la somn!
MORA: Nu pot!
MITICĂ: De ce?
MORA: Pentru că știu că tu ești aici!
MITICĂ: Dragă, tu te-ngrijorezi pentru mine? Nu trebuie, stai liniștită, sunt bine, am dormit
toată ziua și nu mai pot dormi! (o îmbrățișează)
MORA: Da, mă îngrijorez, cine știe unde poți pleca în miezul nopții, poate te duci să iei ziarul!
MITICĂ: Deja mă enervezi! Ia lasă-mă-n pace și nu mă mai sâcâi atât!
MORA: Cu mare drag! (începe să se plimbe și să danseze, iar Mitică începe să mârâie, ca apoi, Mora să caute în dulap și să scoată o cutie) Uite, le-am găsit! Ou, vai, ce frumoasă sunt!(ia o beteală și și-o pune pe ea și începe să se plimbe)
MITICĂ: Măi femeie, mai e până la Crăciun, unu și doi, brazii se-mpodobesc, nu oamenii! (râde)
MORA: Știam și eu, dar acesta e un șal, nu o beteală de Crăciun!
MITICĂ: (râde, merge și scoate un șal roz cu pene și i-l flutură prin față) De fapt, ăsta-i un șal!
MORA: Ba nu, nu vezi c-are pene!
MITICĂ: Ba e, de carnaval ce-i drept, dar e!
MORA: Ia dămi-l! (și-l pune)
MITICĂ: Arăți...
MORA: (îl întrerupe) Excelent!
MITICĂ: Poate dement!
MORA: Demențial voiai să spui!
MITICĂ: Nu! Tu nu te vezi? Dacă erai artistă, poate, poate, dar la vârsta dumitale să porț așa ceva, fii serioasă!
(Sună soneria)
MORA: Cine e la ora asta?
MITICĂ: Nimeni, cred că a venit Doru să-mi aducă ziarul de azi!
MORA: Bine, deschide! Nu staiiii! Stai, nu, ai uitat că suntem suspecți? (se pune în fața ușii)
MITICĂ: Ce tot spui tu acolo? Dă-te la o parte!
MORA: Dar poate lua....
MITICĂ: (deschide) Salut măi, ce mai faci?
DORU: Bună, vecine, scuze de deranj, dar am venit să-ți aduc ziarul!
MITICĂ: Mulțumesc...
MORA: (îl întrerupe, începe să sară și să țipe) Pleacă, de ce stai, măi omule, te poți îmbolnăvi, noi n-am primit încă rezultatele! Încă suntem în carantină!
DORU: Sărut mâna, dar doamnă, (Mitică încearcă să-l oprească), nu mai sunteți în carantină de la-ntâi septembrie, chiar eu l-am anunțat pe nea Mitică!
MORA: În sfârșit s-a terminat! Ia stai, adică nu mi-ai spus, nu?! Atunci chiar că mă-mbrac și merg la club!
DORU: (începe să râdă) Sigur, doamnă, la revedere!
MITICĂ: Pa, tinere!
MORA: Gata, ia să vedem ce avem noi în cutie! (își pune niște cercei uriași verzi și șalul roz, dar se și dă c-un ruj roșu) Bine, hai să mergem la club!
MITICĂ: Ce club, dragă, deja e dimineață, s-a-nchis clubul, gata pe ziua de azi!
MORA: Serios? Haaai, măi, m-ai ținut degeaba?!
MITICĂ: Mai bine, hai la somn!
(Se trage cortina)
Sfârșit