“ Hei! Trezește-te…hai, trezește-te! Doamne, de ce te-ai speriat în halul asta? Þi-ai revenit? Bun!

Uite, ți-am adus micul dejun la pat, am văzut asta în filme de multe ori, este un fel de răsfăț, dar lasă, tu meriți…în fond e prima ta zi de pensie și, în ultimul timp, nici nu te-ai simțit prea bine…degeaba îți spuneam: ‘Nu mai sta atâta peste program, nu mai accepta toate delegațiile, nu mai mânca toate prostiile din oraș!’ Dar cine să mă asculte! Întotdeauna ai făcut ce-ai vrut tu … la cât ești de încăpățânat..! Uite unde te-a adus felul tau de-a fi! La urma urmei, așa-ți trebuie! Puteai să ieși la pensie mai demult … anticipat … sa stai acasă, să te odihnești … Poate n-ajungeai așa. Și-apoi, la câți bani aduceai tu! Tot terenurile moștenite de mine au fost baza!

Dar ce rost are să mai pomenesc de asta? Acum ia și mănâncă. Uite ce ți-am pregătit!

Ce faci? Unde te duci? Vrei să mănânci ca de obicei în bucătărie? Bine, treaba ta. Faci cum vrei. Ca de obicei. N-am vrut decât să-ți fac o surpriză … placută … și mi-ai stricat-o … normal … nici nu mă așteptam la altceva din partea ta! Sunt obișnuită.

Toată viața m-am spetit pentru tine …mâncare, curățenie, toate alea. De, eu n-am avut școală ca tine! Eu … la munca de jos. Și-ai văzut, după ’90 la ce ți-a folosit școala? Noroc de mine c-am avut moștenire frumoasă!

Aș fi putut și eu să fiu măritată c-un director de bancă! Vreau sa spun cu unul deștept, descurcăreț. Cu cât aveam eu și cu cât ar fi câștigat și el, am fi trăit pe picior mare!

Dar tu te-ai mulțumit tot timpul c-un salariu de mizerie! Toată viața te-ai lăsat călcat în picioare de alții! Nu cumva să-i superi cu ceva! Și-acum? Tot la mine ai ajuns … să te îngrijesc eu!

De ce nu mănânci? Ce aștepți? Invitație scrisă? M-am sculat de la șase să-ți pregătesc mâncare proaspătă! Uite, uite aici … clătitele tale preferate! Crezi că se fac asa ușor?

Hm! Nu mănânci acum, bine! O sa mănânci mai târziu. Lasă că proasta o să-ți stea toată ziua la dispoziție cu mâncarea. Și te mai miri că te-ai âmbolnăvit! Ani de zile ai mâncat doar o dată pe zi. Erai pasionat de meserie! Auzi, ce pasiune poți găsi în niște hârțoage? Stăteai și noaptea și citeai. Iar eu nici nu mai aveam cu cine să schimb un cuvânt! Dar aveam soț cercetător! Ai cercetat și tot ai cercetat și cu ce te-ai ales? Ai găsit ceva? Eu una nu am vazut nimic …

Ești cam palid la față. Măcar ai facut bine că ai acceptat sa te pensionezi. Să vezi ce repede o să-ți revii! Puțină odihnă, mâncare buna și la timp, o soție iubitoare care sa aiba grijă de tine și gata. Te punem noi pe picioare! O să ajungi să regreți toți anii aceia când nici nu ți-a păsat de casă.

Bine că nu am facut nici un copil, cum ai fi vrut tu. Cât m-ai bătut la cap în tinerețe cu asta! De parcă tu ai fi fost în stare să ai grijă de copii! Totul ar fi cazut în spinarea mea. Tu n-ai fi avut timp oricum. Credeai că un copil crește în grădină, trebuie doar să-l uzi o dată pe zi cu stropitoarea. Câtă muncă și câtă cheltuială cer copiii! Cu ce I-ai fi ținut pe vremea Împușcatului? Crezi că ar fi fost de-ajuns un singur salariu? Cine știa atunci ce vremuri vor veni? Că va conta și moștenirea mea?

Copiii … Parcă mare satisfacție îți oferă! Dacă i-aș fi facut … cine știe prin ce colțuri de lume ar fi fost … după bani. Asta dacă ar fi fost descurcăreți … În caz contrar, ar fi așteptat și acum să le dau eu …

Ce faci, te culci iar? Păi eu abia așteptam să ieși la pensie, să am cu cine vorbi. Cu cine mai poți discuta în ziua de azi..? Toți sunt ocupați … toți se gandesc doar la ei. Uite … numai vecinele noastre … abia dacă răspund la bună ziua … si se strecoară pe lângă tine ca niște umbre. Dacă le-ai călcat o dată pragul, nu te mai invită a doua oară.

Pe vremuri lumea era altfel. Aveau oamenii mai mult timp. Se mai invitau unii pe alții la o cafeluță … mai puneai țara la cale … mai aflam ultimele noutăți din bloc. Chiar daca era nechezol, tot cafea se numea … Cine era descurcăreț, o ducea bine și în vremurile alea …chiar dacă nu erau moșteniri …

Îmi aduc aminte de tine în decembrie ’89. Îmi vine să și râd. Aveai peste patruzeci de ani dar tot ca un copil gândeai! Voiai să schimbi lumea, să faci revoluție! Puteai să mori ca un prost! Toate zilele alea ai stat în stradă cu toți derbedeii. Oamenii serioși au stat acasă. Se gândeau la familie!

Și ce-ai câștigat din asta? Nici n-ai vrut să ceri certificatul de revoluționar, care ți s-ar fi cuvenit. Primeai și tu, ca atâția alții, un spațiu cu o chirie modică. Îți deschideai și tu o afacere și, cu sprijinul potrivit, ai fi fost azi departe. Te făceai om! Așa, ai ramas misteriosul anonim, cu un glonte în mâna stânga! Câtă recunoștință ai primit pentru asta? Hm? Spune! Doamne, cum ai putut să faci pe unii atât de proști?!

Lumea e într-adevăr foarte nerecunoscătoare. Noroc de familie. Noroc pentru unii … Câți bărbați au o soție așa cum ai tu? Nu vezi toate pițipoancele din ziua de azi? Gospodine! Vai de capul lor! Nu știu nici măcar să prăjească un ou! Stau toată ziulica la serviciu, la fitness, la coafor. Li-e gândul numai la parfumuri! Înainte de ’89 nu aveam nici sapun câteodată. Și n-am murit!

De ce ții mâna la frunte? Iar te doare capul? Ar trebui să iei un calmant … ceva, dacă te doare tare. La ce te așteptai? După o viață cu ochii în cărți și în calculator? Pe mine de ce nu mă doare capul niciodată? Lasă, de-acum preiau eu controlul! Îți schimb eu viața! Dacă n-ai fost în stare să-ți trăiești viața ca lumea, să gândești … O să gândesc eu pentru tine!

Mai spune și tu ceva, nu crezi că mă doare gura de atâta vorbit? Că și asta, tot numai eu trebuie s-o fac! Cum crezi că va fi de acum încolo? Eu o să le fac pe toate și tot eu o să și vorbesc! Pentru amândoi. Cred și eu că e comod să stai și doar să asculți. Unora li-e lene să și deschidă gura. …

Și-apoi, de ce stai lungit ziua în amiaza mare? Nici nu te-ai schimbat de pijama! Te aștepti de acum încolo să te și îmbrac? Hai sus!

Dar ce ai? Chiar ești culmea! Dacă vrei să spui ceva, poftim spune! Nu mai tot deschide gura ca un pește pe uscat … Ce-i cu tine? Ei ...! Ce-ai … pățit? Doamne! Nu … nu … nu ma lăsa … singură!