ți-ai călcat limita tipi-ului
și nevastă înșelând ai căutat absențe

dacă lanuri de maci ai fi călcat în picioare
te blestemau păpădiile
dacă întinderi de păpădii sărutai
te blestema roșeața din macii striviți între arătătoare

îți plimbai creasta agale
și credeai că un copil e osândă

jenant de perturbat de gălăgiile din voi
nu erai decât zebra peste care își calcă amarul atâtea mame desuete
vulgar, ambiguu, numeai destinul
și îi spuneai Emilia pe diferite game de note


morile și-au oprit brațele din șuieratul funebru…