agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 5609 .



Drama
scenariu [ Film ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [inger_trist ]

2008-10-25  |     | 



O camera destul de aranjata.Bogdan sta într-o camera împreuna cu bunica sa. Parintii îi decedasera cînd el avea vîrsta de un an.Bogdan are 22 de ani si este student la filozofie.

Bogdan,putin agitat,rasfoieste o carte mare de filozofie.Bunica sta în fata lui pe canapea,uitîndu-se atenta la el.

Bunica:-Ei haide,ce te framînta?

Urmeaza o tacere deplina.Bogdan tace pentru cîteva secunde,se uita în tavan cu o privire trista,apoi în podea.

Bogdan:-Buni,tu niciodata nu mi-ai spus cum au murit parintii mei,mereu ai evitat subiectul.

Bunica(cautînd în gînd):-Ce rost are?De ce ma întrebi?(se ridica de pe canapea,se apropie de el).Viata merge înainte.Suferinta nu face decît sa irite nervii,iti face inima sa sîngereze,iti scurteaza agonia.E spasmul violent,crîncen,care ne dovedeste ca suntem ai pamîntului.

Urmeaza un alt moment de tacere,în timp ce ochii lui Bogdan varsa lacrimi.

Bogdan(uitîndu-se la ceas):-Of,Doamne,am întarziat..trebuie sa ma întîlnesc cu Ana.

Îsi pune paltonul lung si negru pe el si pleaca sa o vada pe logodnica sa.

Ajunge în parc,o vede.Ana era pe o banca,cu privirea-i melancolica in timp ce soarele îi lumina chipul.Bogdan incearca sa îsi stapîneasca emotia,privind-o foarte serios,nischitînd niciun zîmbet,în timp ce Ana îi zîmbeste larg.

Ana(apropindu-se de el):-Buna,vrei sa ne plimbam?

Bogdan(de abia stapînindu-si emotia si zîmbind fortat):-Desigur.

Ana(rîzînd):-Zîmbesti ca un înger care a baut otet.

Bogdan(privind-o fix):-Ce zici,mergem la restaurantul Savoire?

Ana(abia stapînindu-si bucuria):-Este o idée foarte buna,chiar imi era foame.

Ajunsi la restaurant ,se aseaza la o masa.



Ospatarul:-Cu ce va pot servi?

Bogdan(serios si sigur):-doua fripturi.

Ospatarul le aduce doua fripturi mari.

Ana(rîzînd,luîndu-i mîna in mana sa):-Stii,care este diferenta dintre mine si o pendula?

Bogdan(naiv,cu o privire inocenta):-Desigur.În timp ce pendula îmi aminteste cum trec orele,tu ma faci sa le uit.

Ana(zîmbind,adîncita în gînduri):-Frumos,compliment,dragul meu.

Bogdan(dupa o mica pauza):-Nicidecum.Eu nu ti-am facut un compliment,eu doar ti-am spus adevarul.

Ospatarul observa ca tînarul nu se atinge deloc de friptura.

Ospatarul(nedumerit):-Domnule nu serviti friptura?

Bogdan(radicînd tonul):-Nu pot manca friptura asta!

Ospatarul ia friptura si se întoarce cu alta gata facuta.

Bogdan(cu aceelasi ton):-Nu pot sa manînc friptura asta!

Ospatarul(nedumerit ):-De ce?Toata lumea o gaseste excelenta.

Bogdan(rîzînd ironic):-Tocmai asta e,si eu as vrea sa o gasesc,dar…îmi lipsesc tacîmurile.

În timp ce mîncau,un tînar de la masa alaturata îi zîmbea încontinuu Anei.Bogdan fiind foarte gelos,ba chiar depasea limita normalului începe sa se certe cu Ana.Cei doi pleca din restaurant.Bogdan ajunge acasa. Sta pe canapea cu capul în palme îngîndurat.

Bogdan:-Bunico,simt cum gelozia si-a înfipt ghearele-i de fier în creierii mei.

Bunica(speriata se ridica din pat si se pune pe canapea lînga Bogdan):-Doamne,fiule…te rog nu ma speria.Ce vorbe sunt astea?Si…de ce sa fi gelos?Ana nu are nicio vina ca e o fiinta placuta de cei din jur.

În ziua urmatoare,Bogdan se hotareste sa se plimbe în parc la ora 6 dimineata.O vede pe Ana cu un tînar.Se duce alergînd spre ea .

Bogdan(abia stapînindu-si nervii):-Cine este?

Ana(cu privire inocenta,rîzînd):-Este colegul meu de la facultate,Sebastian.

Bogdan(ridicînd tonul):-Si tocmai în parc,la ora asta v-ati întîlnit?

Ana(sigura pe ea):-Ne-am propus sa vedem rasaritul.

Bogdan(bate din picior nervos si ramîne socat):-Cum asa?Si apusul îl vezi cu mine?Adica..(încearca sa-si controleze starea)..cum vine asta?

Ana(rîzînd):-Daca tu spui..ca vrei apusul…

Bogdan o priveste scurt si pleaca.Ana alearga dupa el.

Ana:-De ce te-ai suparat?

Bogdan:-Eu nu mai pot continua asa(strîngînd din pumini si privind-o fix în ochi).Te vad zilnic înconjurata de cîte cineva.

Ana(îl priveste zîmbind):-Esti gelos?

Bogdan(vrînd sa para indiferent):-Nu,dar lumea poate intrerpreta altfel comportamentul tau.





Ana(rîzînd,apropindu-se cît mai mult de el):-Si de ce ar trebui sa îmi pese parerea lumii?

Bogdan o priveste trist si o ia în brate.

Ana(desprinzîndu-se din bratele lui si privindu-l ca si cum l-ar ucide cu privirea):-Nu incerca sa ma schimbi,nu sta în puterea mea,iar a ta ar da gres în mod jalnic cu aceasta tentativa.

Bogdan(privind-o cu amaraciune):-Niciodata nu ti-am cerut acest lucru.

O ia în brate si o strînge la pieptul sau.

Bogdan:-Spune-mi,ca ma iubesti!

Ana(cu o privire si un zîmbet rece):-Nu ti-am spus-o deja?

Bogdan(cu un zîmbet amar):-Nu,nu mi-ai spus-o.

Simtea,pe rînd,fierbinteala si frig.O lua de mîna.

Bogdan:-te conduc acasa?

Ana(zîmbind ,îl privi tandru):-Mi-ar face o mare placere.

Bogdan(privind-o adînc în ochi):-Simti vreodata ca te prabusesti,simti ca nu esti la locul tau,ca si cum nu aparti acestui loc si nimeni nu te întelege.Nu stii cum e,cînd nimic nu pare în regula.Nu stii cum e sa fi ca mine.Sa fi ranit,sa te simti pierdut,sa fi încuiat în întuneric,sa….

Ana(care a ascultat cu multa atentie):-De ce spui toate astea?Ce este cu tine?

Bogdan(cu amaraciune):-Lasa-ma sa continui.(pauza)…Sa fi lovit cînd esti la pamînt,sa te simti împins,sa fi pe punctul de a te prabusi,cînd nu e nimeni acolo sa te salveze.

Ana ajunge în fata casei.Îl priveste parca cu mila si îi zîmbeste luîndu-si ramas bun.Bogdan ajunge acasa la el.Rasfoieste o carte mare si groasa de filozofie,încercînd sa-si abata gîndurile de la Ana.

Bunica(apropiindu-se de el,încercînd sa para vesela):-Sa nu imi spui ca iar te-ai certat cu Ana din cauza geloziei tale absurde.

Bogdan(facîndu-se ca nu o aude,încearca sa schimbe subiectul):-Ce spui,mîncam o supa calda si buna cum numai tu sti sa o pregatesti?

Bunica(aducîndu-i un pahar de apa):-Bea asta,sa te mai linistesti…(pauza)…De ce te chinui?De ce nu încerci sa nu mai fii gelos?

Bogdan(ia paharul si îl sparge de nervi):-Cum as putea fi altfel,cînd eu o vad la 6 dimineata în parc cu un anume Sebastian si ea trateaza totul cu indiferenta si imi spune ca planuisera sa vada rasaritul împreuna?!

Bunica(încercînd sa nu dea importanta):-Ei..na..nu e chiar asa grav,cît sa faci o drama din asta.

Bogdan(dupa adanca reflectie):-Daca tin ochii-nchisi nu înseamna ca dorm,daca ma fac ca nu vad nu-nseamna ca-s orb.

Bunica(se uita speriata la el):-Sper ca o sa iti treaca aceasta gelozie absurda.

Bogdan(sigur):-Trebuie sa grabim nunta.Trebuie sa o vad,sa îi spun decizia mea.

Fuge trîntind usa spre casa Anei.Ajuns în fata ei o ia de mana.

Bogdan(sigur pe el):-Vreau sa ne casatorim cît mai repede posibil.

Ana(uimita zîmbind fals):-Sincer..ma uimesti.

Bogdan(impacientat isi freaca mîinile):-Astept raspuns,vreau sa ne casatorim peste o saptamîna.

Ana(socata):-Dar ce e cu atata graba?Abia te-ai nascut si te grabesti sa traiesti.Tu nu ai apucat înca sa traiesti.De ce te grabesti atîta?Te temi sa nu ajungi la limanul acela blestemat unde esuam cu totii?

Urmeaza un moment de tacere.

Bogdan(îngrijorat si disperat):-Ana draga,…(si ramîne tacut pentru un minut,privind-o în ochi si luîndu-i palmele în mîna sa).

Ana se apropie de el vrînd sa îl linisteasca.

Bogdan(disperat):-Tacerea ta ma face sa presimt asemenea dureri incat nu-mi ramane decat sa-ti multumesc pentru ca taci.Totusi,aceasta stare de necunoastere pe care tu o crezi atat de dulce,e îngrozitoare.

Ana îl priveste adînc în ochi si pleca. Bogdan pleaca si el încercînd din rasputeri sa nu verse lacrimi.În drumul sau îl vede pe Sebastian,colegul Anei.

Sebastian(zîmbind sarcastic):-Va sa zica…esti certat cu Ana?(rîde zgomotos).

Bogdan(privindu-l fix si cu un ton plictisit):-Vad ca se apropie de noi un mare pisalog….(si pleca).

Ajunge într-o librarie,vrînd sa cumpere o carte pentru a-si abate gîndul de la Ana.

Vînzatorul(zîmbind politicos):-Cu ce va pot fi de folos,domnule?

Bogdan(curios,uitîndu-se pe un raft):-Ce parere aveti de cartea asta?(si arata o carte mare rosie).

Vînzatorul(parca rusinat):-Nu stiu,nu am citit-o.

Bogdan(rîzînd):-Cum…sunteti vînzator într-o librarie si nu ati citit?

Vînzatorul(serios):-Daca,dumneavoastra ati fi farmacist,ati încerca toate medicamentele?

Bogdan se face ca nu îl aude,cumpara cartea si pleca.Dupa cîteva zile se întîlneste cu Ana.

Bogdan(prinzînd-o de mijloc):-Ce zici de o vacanta la munte?Ti-ar placea?

Ana(rîzînd se desprinde din bratele lui):-În weekend-ul asta,ma întîlnesc cu Sebastian,trebuie sa mergem la muzeu,i-am promis.(si rîde încercînd sa îl faca gelos).

Dupa o mica pauza în care Bogdan ramîne inert ca un manechin,Ana îl ia in brate.

Ana(zîmbind naiv):-Am glumit!(si rîde zgomotos).Am vrut sa vad cum te înfurii.Esti atît de frumos cînd te superi…

Bogdan(usurat):-Deci,ce zici?mergem la munte?

Ana(cautînd în gînd,vrînd sa-l lase în suspans):-O sa ma gîndesc,si am sa iti spun mîine.

Bogdan(pierzandu-si rabdarea,vrînd sa dea impresia de indiferenta):-Si peste un an poti…nu se supara nimeni(si o strînge în brate).

Ana(smucindu-se din bratele lui,plecînd ochii cu naivitate):-Desigur,nu e timpul pierdut.

Ana se plimba si îl vede pe Sebastian.

Sebastian(uitîndu-se fix la ea,zîmbind):-Lasa-ma singur,as vrea sa ma gîndesc la tine.Esti frumoasa ca o zi de primavara.Tu esti vapori de dragoste,trandafiri de iarna,miracol real,vis ce-ti patrunde în viata pe o poarta fermecata.

Ana(izbucnind în rîs):-Asteapta sa-mi deschid umbrela modestiei mele pentru a ma putea adaposti de grindina complimentelor tale.

Sebastian(o ia în brate):-De ce stai lînga un om nebun de gelozie?Ce îti ofera?Nu vezi,e un mediocru,care se crede un mare filozof.Situatia lui materiala este…(sta pe gînduri)..e dezastroasa.Sta cu bunica-sa într-o garsoniera(si începe sa rîda).

Ana(sovaind):-Nu stiu ce sa îti spun,dar e omul lînga care vreau sa îmi petrec tot restul vietii.

Sebastian scoate portofelul din buzunarul de la pantaloni si i-l arata Anei.(cu un zîmbet ironic).

Sebastian(ironic):-Vezi banii din portofelul asta?Eu îi fac într-o zi,pe cînd filozoful tau(si se uita la ea zîmbind)îi face poate nici în 5 ani de zile.Ce vrei tu de fapt?Sa muncesti ca o roaba,si nici atunci sa nu iti poti permite sa ai o viata mai usoara sau…(si se uita la ea,sperînd sa-si dea seama ce vrea sa spuna).

Ana(nervoasa):-Sa ce?sa traiesc cu tine si sa am bani?

Urmeaza un moment de tacere,timp în care Sebastian îsi aprinde tigarea.

Sebastian:-Te las sa interpretezi vorbele mele,dupa bunul plac.(si pleca).

A doua zi Ana se întîlneste cu Bogdan,

Ana(avînd în mîna un geamantan):-Hai la munte(si îl ia în brate rîzînd)

Bogdan(îi ia bagajul din mana si zîmbeste):-O sa fie foarte frumos,o sa îti placa.

Ajunsi la munte,Ana priveste peisajul din fata ochilor,uimita si fericita ca un copil mic care tocmai si-a primit jucaria.Fata lui Bogdan era tare mohorîta,iar gîndurile lui pareau a fi duse departe.

Ana(zîmbind larg):-De ce nu savurezi frumosul peisaj ce se desfasuara în fata ochilor tai?Nu îti place?

Bogdan(tresarind si cu o privire trista):-Ma împiedica meschinaria pe care o vad lînga mine(si arata doua insecte),vad o insecta mare cum devoreaza o alta insecta mica.

Ana începe sa rîda,neputîndu-se controla,îsi face cruce si cade pe jos de rîs.

Ana(rîzînd):-E si mai idioata întîmplarea de mi-o prezinti decît cea de data trecuta.

Ana(încercînd sa poarte o conversatie serioasa cu el):-Ce parere ai despre iad si rai?

Bogdan(scurt):-Nu-mi pot exprima nicio parere,pentru ca am prieteni si într-un loc si în celalalt(si o saruta scurt pe frunte).

Ana(pe un ton cald):-Eu cred ca sunt un om sufletist si daca as muri as ajunge în rai.Tu ce crezi?(pauza)…spre exemplu,de îndata ce un cersetor îmi cere de pomana îmi si vîr mîna în buzunar.

Bogdan(începe sa rîda):-Raul consta,draga mea,ca uiti sa o mai scoti.(si rîde din nou strîngînd-o în brate).

Ana(se uita naiv la el):-Cred ca glumesti,sau eventual ma confunzi cu altcineva.

Bogdan(rîzînd):-Dar de fiecare data,sau cel putin în prezenta mea faci asta.

Dupa cîteva zile se întorc acasa.Ana se casatoreste cu Bogdan. Niciun an de la casatorie nu trece,ca Bogdan îsi schimba comportamentul fata de ea.

Bogdan(nervos):-Ieri te-am vazut cum cochetai cu Sebastian(si îi trage o palma).

Ana(tremurînd si plîngînd):-Nu te mai suport! Nu trece o zi fara sa nu fiu batuta si jicnita fara motiv.





Dupa o ora Bogdan o ia în brate.Se pune lînga ea pe canapea si o mîngîie pe fruntea plina de sînge si vînatai.

Bogdan:-Tu nu ai cunoscut niciodata viforul geloziei si al spaimei.Iarta-ma daca cer mai mult decît pot da.Daca tip cînd trebuie sa tac.Îti promit ca niciodata nu te voi lovi nici fizic nici verbal.(asa cum îi promitea zilnic)

Apoi o ia de mîna.

Ana nu spune nimic.Bogdan începe sa îi povesteasca despre tot felul de întîmplari,despre filozofie despre felul cum gîndeste,însa vorbeste singur.



Bogdan (nervos se ridica în picioare):-Te implor,cauta sa ma mai si contrazici,cîteodata,altfel îmi dai senzatia unui monolog:convinge-ma ca suntem doi care discuta(si se aseaza lînga ea luînd-o în brate).

Ana(îngandurata,cu ochii în lacrimi):-Tu ai întotdeauna ceva înfricosator în strafundul interiorului tau.În sufletul tau,exista niste mistere întunecate pe care ochiul nu le poate patrunde.

Bogdan o priveste cu ochii in lacrimi cautînd alinarea ei printr-un zambet.Începe sa îi povesteasca cum bunica lui tot ocoleste sa-i spuna cum au murit parintii lui.

Bogdan(trist):-Ana,mi se pare dubios faptul ca bunica îmi ascunde acest lucru.Stii..eu…

Ana:-Tu nimic.Esti copil.De ce vrei sa stii?Poate ca nici bunica ta nu stie.

Bogdan:-Nu ma întelegi,nu vrei,nu ma…

Ana:-Ce nu?te înteleg mai mult decît ai vrea.

Bogdan:-Draga mea,stii care e diferenta dintre timp si eternitate?

Ana(rîzînd):-Uimeste-ma!

Bogdan:-Diferenta dintre timp si eternitate este ca eu as avea tot timpul din lume sa-ti explic ca nu ma întelegi si nu întelegi nimic din ceea ce îti vorbesc,doar ca tie nu ti-ar ajunge o eternitate sa întelegi.

Ana(zîmbind si gesticulînd):-M-ai dat pe spate.

Bogdan se ridica de pe canapea si priveste pe fereastra îngîndurat.

Ana(zîmbind innocent):-Ce faci?

Bogdan(sarcastic):-Stau de vorba cu mine însumi.

Ana(rîzînd):-Fii foarte atent si nu crede tot,pentru ca stai de vorba cu un mare mincinos.

Bogdan(o priveste fix în ochi si ridica tonul):-Cînd cineva ma jicneste,eu caut sa ma ridic atît de sus încat jicnirea sa nu ma ajunga.

Urmeaza un moment de tacere,timp în care Bogdan se uita la ceas.

Bogdan(pe ton poruncitor):-Îmbraca-te ca mergem la un bal mascat!

Ana:-În ce te costumezi?

Bogdan:-Ma gîndeam într-un calvaler.Tu?

Ana:-Femeia cu vînatai.(si rîde fortat).

Bogdan(rîzand):- N-am auzit de ea.Face parte din vreo opera?

Ana:-Nu ,dar daca tot arat cum arat(si arata fata lui Bogdan)..voi înterpreta acest personaj.

La balul mascat,trecu pe langa el o femeie grasa costumata în pastorita.
Bogdan(cu voce tare rîzînd):-Iata si pastorita care si-a devorat întreaga turma!
Si lumea începu a rîde.
Bogdan o batea zilnic pe Ana,motivul fiind gelozia lui absurda.Într-o zi,Ana se întîlneste cu Sebastian.
Sebastian(rîzînd o mîngîie pe fata.):-Acuma,scumpo,suporta-ti filozoful,cu el ai vrut sa îti petreci restul vietii.Uita-te la tine cum arati,esti practic desfigurata(si o strînge în brate zîmbind ironic).
Într-o zi Bogdan afla ca Ana se întîlnise cu Sebastian.Ajuns în pragul nebuniei,Bogdan ia pistolul gata sa o împuste,însa este întrerupt de bunica sa.
Bunica(speriata tremurînd):-Nu sfîrsi,cum au sfîrsit ai tai parinti:Stefan si Maria.
Bogdan(nervos):-Ce vrei sa zici?
Bunica:-Stefan era excesiv de gelos,ajunsese în pragul nebuniei.A omorît-o pe mama ta din cauza geloziei,dupa care s-a sinucis.Tu i-ai mostenit nebunia.Istoria se repeta(si începe sa plînga).
Bogdan ne mai gîndind nimic în acel moment se sinucide.Ana în urma socului îsi pierde memoria,devenind amnezica.
Într-o primavara,Ana vede marea spumanta si frumoasa.
Ana:-Ce frumos e..oare cum e sa traiesti aici(si arata spre mare).
Nestiind ca se poate înneca,Ana sare în mare,murind si ea.
Însa,Sebastian,nici dupa moartea ei nu a last-o în pace,zilnic îi duce cîte un tandafir la mormîntul ei.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!