agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-10-09 | |
Personaje
1. Un demon – trimisul lui Lucifer la Moarte 2. Moartea – păzitoare a Cimitirului Sufletelor Rătăcite 3. Îngerul – cel care vine la Moarte și este acuzat 4. Lucifer – conducătorul demonilor 5. Dumnezeu 6. Serafimul – cel mai important membru al Consiliului Divin al Cetelor Îngerești Scena 1 În infinitul nopții, Moartea veghează asupra sufletelor rătăcite. Stelele sunt luminile fade ale acestora, plânsetele lor tremurul vântului. În timp ce stă în jilțul ei de mormane de oase și cenușă, pietrele încep să scrâșnească sub presiunea unor pași grei. O ceață incandescentă pune stăpânire pe cimitirul de suflete. În depărtare se văd doar doi ochi înflăcărați, ca doi cărbuni încinși, și un rânjet sarcastic, plin de ură. MOARTEA (mișcându-și ochii după neființa ce se apropia de ea, pe un ton plin de suspiciune): Cărui fapt datorez vizita ta...demone? DEMONUL (apropiindu-se de jilțul Morții, țintindu-și ochii spre întunecimea acesteia): Am venit după sufletele rătăcite. (râzând printre dinți) Stăpânul are nevoie de noi jucării. MOARTEA (cu o voce indiferentă): Nu-mi pasă de nevoile lui Lucifer și nici nu am de gând să-mi dau sufletele pentru a deveni jucăriile lui. Te poți întoarce să-i spui că poate să-și spună pofta în cui. DEMONUL (ștergându-și rânjetul de pe față, ridicând vocea, într-un sâsâit): Cum îndrăznești să vorbești așa despre Stăpân? (ridicând și mai tare vocea) Nimic nu-i poate fi refuzat! (calmându-se) Dar s-a gândit și la acest lucru. Bănuia că nu vei vrea să-i dai atât de ușor sufletele, așa că ar vrea să-ți propună un târg. MOARTEA (păstrându-și vocea indiferentă): Nu sunt interesată. DEMONUL: Dar nici măcar nu știi despre ce e vorba. Sunt mai mult ca sigur că te va interesa. (se apleacă înspre Moarte și în șoaptă începe să-i spună târgul propus de Lucifer) Scena 2 Printre râurile de lapte cu esențe de miere se plimbă Dumnezeu, orbitor prin lumina Sa pură. Un înger se apropie. ÎNGERUL (impacientat): Domnul meu, Necuratul dorește să obțină sufletele rătăcite de la Moarte! DUMNEZEU (calm): Știu, și de asemenea știu și care este planul său. ÎNGERUL: Și nu ai de gând să faci nimic ca să-l oprești? DUMNEZEU: Nu. Oamenii vor fi nevoiți să aleagă singuri. Pentru asta le-am oferit libertatea de a alege. Atunci când îmi vor cere ajutorul, voi fi acolo pentru ei. Scena 3 Îngerul impacientat se duce la Moarte cu speranța că o va convinge să nu-i dea sufletele lui Lucifer. MOARTEA (văzându-l pe înger apropiindu-se): Știu de ce ești aici. Probabil ai fost trimis de Dumnezeu. ÎNGERUL: Dumnezeu nu știe că sunt aici, nu El m-a trimis. Am venit să te rog să nu-i dai sufletele lui Lucifer pentru a le folosi în planul său de a-i face pe oameni să se distrugă între ei. MOARTEA (mirată): Planul său de a-i face pe oameni să se distrugă între ei? (începând să rădâ ironic) Habar nu ai despre ce vorbești. Nu ai nici cea mai vagă idee de planul lui Lucifer. ÎNGERUL (cu o expresie de teamă): Dar dacă nu e vorba de asta, atunci ce plan are? MOARTEA (cu același râs ironic): Doar nu crezi că o să-ți spun? ÎNGERUL: Ai de gând să-l trădezi pe Dumnezeu și să te alături Necuratului? MOARTEA: Să-l trădez pe Dumnezeu? Să mă alătur lui Lucifer? Eu sunt Moartea, nu am nevoie de nimeni și de nimic. Pot să trec oricând vreau de o parte sau de alta. Nu îmi amintesc să-i fi jurat credință nici lui Dumnezeu și nici lui Lucifer. Nu-i voi da sufletele celui din urmă, doar dacă…(se apropie de înger și îi șoptește) dacă Dumnezeu este în stare să-mi facă o ofertă mai bună! ÎNGERUL (confuz): O ofertă mai bună? MOARTEA: Da! Trebuie să recunosc că oferta lui Lucifer mă atrage și nu mi-ar strica nici mie un pic de distracție. ÎNGERUL (îngrozit): Distracție? Numești distrugerea distracție? MOARTEA: Păi știi, e plictisitor să tot stau aici și să am grijă de sufletele acestea de îngeri decăzuți. Nu mi-ar strica puțină distracție, chiar dacă asta va însemna distrugere. La urma urmei, eu nu sunt vinovată cu absolut nimic. Sunt doar spectatorul…din spatele cortinei. Am pus puțină sare și piper acțiunii prin oferirea sufletelor. ÎNGERUL: I-ai dat sufletele? MOARTEA: Încă nu, dar aștept să vină Lucifer după ele cu recmpensa mea și dacă nu vrei să te găsească aici, mai bine ai pleca să-ți cânte păsărele din liră și să te răcorești cu puțin lapte din râurile din acel loc numit Rai. Îngerul pleacă, îngrozit fiind de ceea ce i-a spus Moartea, sigur că o tragedie este pe cale să se întâmple. Ceea ce i se pare mai grav e faptul că până să vorbească cu Moartea credea că știe care este planul lui Lucifer, dar acum nu are nicio idee și asta îl îngrozește și mai mult. Scena 4 În negura nopții Necuratul fură din speranța oamenilor, transformând-o în confuzie, amăgire, teamă, deznădejde. LUCIFER: Doar o clipă ne desparte de Infinitul Suferinței și Distrugerii. Dar pentru asta am nevoie de sufletele rătăcite. DEMONUL (care se aflase lângă Lucifer): Stăpâne, prin ce mijloace diabolice, demne de Întunecimea ta, vrei să furi sufletele de la Moarte? Nu ți le va oferi, cu toate că i-a spus asta îngerului. LUCIFER (râzând ironic): Voi crea o gaură în timp și spațiu. DEMONUL (cu o expresie ironică combinată cu viclenie): O gaură în timp și spațiu? (râzând) Dar...pentru ce? LUCIFER: Pentru a fura sufletele și pentru a-i convinge pe toți că nu eu am făcut-o! (râzând aproape isteric) Vor da toți vina pe înger! Scena 5 Dumnezeu privește prin Oglinda Adevărului spre locuitorii Pământului. E trist când vede cât de mult decade omenirea cu fiecare moment ce trece. Un Suflet al Raiului se apropie. SUFLETUL: Domnul meu, Moartea dorește să întrunească Consiliul Divin al Cetelor Îngerești. DUMNEZEU (întorcându-se îngrijorat și trist către suflet): Fii bun și du-te și anunță membrii Consiliului să se adune în Sala Judecății. Sufletul Raiului se duce și anunță membrii Consiliului Divin, care se adună în Sala Judecății. Moartea și Dumnezeu se află deja acolo, împreună cu toți îngerii. SERAFIMUL (adresându-se către Moarte, calm): Consiliul Divin al Cetelor Îngerești s-a întrunit la cererea ta. Am dori să știm care este motivul acestei întruniri. MOARTEA: Sufletele rătăcite. SERAFIMUL (confuz, dar pe același ton calm): Sufletele rătăcite se află sub protecția ta. MOARTEA: Se aflau e termenul potrivit. SERAFIMUL: Se aflau? De ce se aflau? Unde se află sufletele acum? MOARTEA: Au fost furate. MULÞIMEA DE ÎNGERI: Furate? DUMNEZEU: Vă rog pe toți să fiți calmi și cu judecata limpede. Să lăsăm Moartea să ne explice ce s-a întâmplat. MOARTEA: De curând, Lucifer mi-a propus un târg pentru a-i da sufletele rătăcite. (se aud exclamații de mirare îmbinată cu îngrozire) L-am refuzat, deoarece nu m-a interesat propunerea lui și nu am de gând să văd Cimitirul gol, doar pentru că el are nevoie de noi jucării. La puțin timp după aceea un înger a venit la mine pentru a mă întreba ce am de gând să fac cu sufletele. I-am spus că i le voi da lui Lucifer, dar dacă Dumnezeu are o ofertă mai bună mă voi răzgândi. („Câtă impertinență!” se aude din sală) Se pare că îngerul a crezut că buzele mele rostesc adevărul. (pe un ton grav) S-a furișat și a furat sufletele. (accentuând fiecare silabă) și le-a vândut lui Lucifer pentru Înțelepciune și Adevăr. În sală se așterne o liniște apăsătoare. Niciun înger nu îndrăznește să privească un altul. Cu toții știu că există doar unul dintre ei care râvnește la acestea de când a fost numit Păzitor pentru un filosof. DUMNEZEU: Ești sigură de vorbele tale? La fel cum ai rostit minciuni îngerului poți rosti și acum. MOARTEA: Nu rostesc minciuni în Paradis și nicidecum în fața Ta și a Consiliului. Știu când pot să mă joc și când nu. Iar când vine vorba de Cimitirul Sufletelor Rătăcite nu scriu piese de teatru. (ridicând puțin vocea) Îmi vreau sufletele înapoi și vreau ca îngerul să fie pedepsit! SERAFIMUL: Dacă îngerul a furat într-adevăr sufletele și le-a vândut Necuratului, atunci va fi pedepsit. MOARTEA (cu un surâs ironic printre dinți): Vreau să devină și el un suflet rătăcit, în Cimitirul meu! (se aud exclamații de spaimă în sală) Știu că aceasta e pedeapsa divină supremă pentru un înger și vreau să-i fie aplicată și lui! Mă îndoiesc că veți accepta să îi acordați o simplă pedeapsă unuia care s-a vândut lui Lucifer! Liniștea apăsătoare se transformă într-o zarvă de nedescris și imaginea perfectă a Raiului se prelinge într-un Paradis derizoriu, unde vanitatea fiecăruia iese la iveală – lumea oamenilor sub ochii adevăratului Dumnezeu. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate