Scena 1
Planeta Tomina, într-o zi însorită a anului 2510. La aceiași oră, minut și secundă s-au născut doi bebeluși. O fetiță pe nume Andrada și un băiețel pe nume Gabrindo.Ursitoarele care au venit la capul micuților le-au urat o viață fără griji însă cu realizări diferite. Mama Andradei, o femeie de rând , se gândea ca fata ei să aibe o soartă mai bună decât a ei, sperând că, dacă fata ei va ajunge ceva în lume, va fi și ea mulțumită alături de ea. Mama lui Gabrindo, prințesă renumită, nici nu se gândea că băiețelul ei nu va ajunge conducătorul acestei planete într-o zi. Să intrăm încet în salonul celor doi bebeluși și să vedem ce au ei în capetele lor mici și plăpânde. Gabrindo cel care nu-i mai ajungeai cu prăjina la nas , spuse calm:
-Ai văzut cine are noroc?
-Sunt un prinț chiar și în scutec. Toți se agită, o iau din loc, să mă ajute acum se întrec. Acum, mâine și-n viitor, sângele meu nobil este. Sunt iubit de acest popor. Ce vă spun nu este poveste. Mama se uită la mine, exact ca la o icoană. Dacă stau și gândesc bine, a fost și rămâne o Doamnă. Nu se compară cu a ta mamă, sărăntoacă și nimic mai mult. Dacă stau și bag de seamă, nu are-n ea nimic mai sfânt Se uită la tine, plânge, nu știu ce este-n mintea ei? Teama nu și-o poate învinge, se roagă prea mult la zei.
Andrada , suspină și spuse:
-Tu poți să te joci cu soarta, pentru că ai și de ce. Þi se deschide mereu poarta, cândva vei deveni rege. Fără muncă doar cu noroc. Nu toți avem șansa asta. Avem pe lume un loc, pot să spui acum și basta. Mama mea e sărăntoacă, a vrut ea să fie așa? Ce o să-ți spun acum nu o să-ți placă, nu pot face acum pe lașa. Voi ăștia cu sânge nobil, puteți ajunge și săraci. Dacă în viață nu ești abil, sincer ce poți ca să mai faci? Aveți suflet ca și noi, cu rang și cu bogăție. Vă credeți oare eroi? Aveți însă-n cap prostie. Nu este lege pe Planetă, dacă ești bogat, ești bun. Asta nu-i decât etichetă, este tot ce pot să-ți spun. Ai un nas și doi ochi, ce ai în plus, zi, Majestate? Să te scuip, să nu te deochi, nu ai deloc acum dreptate.
Gabrindo, plin de importanță spuse:
-Eu am viitorul stabilit, de aceea nu mă sinchisesc. Drumul îmi este netezit, sunt os de prinț, os regesc. Ursitoarele de vin acum, doi bani nu voi da pe ele. Îmi cunosc deja un drum, chiar de sunt ele prea rele. Ce vor să spună dragă, că o să fiu afemeiat? Este o ursitoare bleagă, o gonesc de aici imediat. Cealaltă care spune greșit, că voi toca banii lui tata, cu mine de s-a tocmit, nu mă dă nicicând ea gata. Ce avere am pe lume, nu o termin nici într-un secol. Astea nu sunt decât glume, nu au pe lume nici un rol. Le ignor pe aceste toante, ce dacă sunt ursitoare? În viață dacă avem pante, mă salvează mama că este luptătoare. Nu am învățat să merg, să le gonesc când apar. Soarta nu pot s-o reneg, la toți viața este un dar. Dacă-i dar încerc să lupt, cu tot ce este rău în ea. La suprafață și chiar dedesupt, asta e dorința mea.
Andrada îi dădu următoarea replică:
-Soarta nu poate fi ignorată și nici ursitoarele bătrâne. Zău că sunt chiar supărată, pentru viața mea de mâine. Ești os de prinț și atât, pe planetă și nu în Univers. Cât mi-a fost în viață urât de omul nesincer și pervers . Ai să fii până la bătrânețe, cu mama după, Domnia voastră? Asta îmi produce tristețe, și-mi face ziua proastă. Nu uita că-n viață este scară și de coborât. Taci mai mult ca și un pește, este aiurea, este urât. Poate să-ți gonească ursitorile, mama și ceilalți supuși. Poți să lupți cu morile, de soartă veți fi răpuși. Azi e bine, mâine nu se știe. Clipa să o prețuim amici. vântul care azi adie, îți dă forță să nu pici.
Scena 2
După 20 de ani în Tomina alături de mama Andradei se află mama lui Gabrindo la o partidă de popice. MamA Andradei, veselă spuse unei femei tare necăjite pe viață:
-Fata mea cea deșteaptă are o carieră de excepție. Și-a deschis un cabinet de cosmetică și are două hoteluri de lux. Îi merg afacerile strună și eu sunt fericită alături de ea.
Mama lui Gabrindo, fără nici un chef, spuse:
- A reusit in câțiva ani acest fiu al meu să toace averea soțului meu . Nu am cu cine să discut, face doar după capul lui, este un toxicoman înrăit și un afemeiat de cea mai proastă calitate. Are o tembelă de prietenă care totdeauna îmi spune la telefon:
- Acum sunt fierbinte, spune-i lui Gaby să vină iute căci astfel pierde ocazia.
Aș pleca de aici chiar mâine însă rămân ca să-mi duc această cruce până la final. Orice prunc are un destin. Ce nu este de înțeles? Dacă necazurile-n șir îți vin, un munte nu este un șes.