agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-06-01 | |
Într-o cârciumă de cartier, plină de fum, murdară, pe pardoseala de ciment sunt cioburi de la sticle și pahare sparte, fără ferestre (nu știm dacă afară e lumină sau întuneric), într-un colț stau mai mulți bărbați îngrămădiți peste masă, de parcă acolo s-ar întâmpla ceva foarte important, iar ei s-au îngrămădit ca să vadă/audă. Bărbatul care vorbește e îmbrăcat în costum de Moș Crăciun, dar are barba de vată scoasă și așezată pe masă lângă o sticlă de votcă aproape terminată, lăsându-i la vedere fața nebărbierită, cu o cicatrice pe obrazul drept; căciula roșie e așezată ștrengărește pe o ureche.
Moș Crăciun: „Eram acolo la Unirea la raionul de jucării și deodată a venit la mine ăștia doi și m-a-ntrebat dacă nu vreau să vin la ei la noapte cu cadouri la plodul lor." Bea o gură de votcă din sticlă, apoi scoate din buzunar o hârtie murdară pe care o despăturește cu mișcări lente. Hârtia ascundea o carte de vizită. Moș Crăciun: „Uite, mi-au dat și cartea de vizită... Scrie aici adresa...” Vecinii de masă se năpustesc pentru a vedea cartea de vizită; bărbatul o trage la piept, înainte ca aceștia să vadă ceva, și le spune cu un ton liniștit, cu vocea ușor tremurându-i de beție: Moș Crăciun: „Tot ce vă pot spune e că strada aia e plină de vile cu garduri înalte și câini de pază.” Face o pauză, dă vreo doi bețivi la o parte, și-i strigă omului de la bar. Moș Crăciun: „Hai că fac eu cinste... Plătesc când mă întorc. Crăciun fericit!” Se aud urale din tot barul, strigăte de încurajare în timp ce bărbatul ascunde cu mișcări vizibil încetinite de alcool cartea de vizită într-un buzunar secret din interiorul căptușelii, își prinde barba într-un mod neglijent pe față, ia sticla într-o mână și se duce la ușă, apasă clanța cu putere și iese afară. E noapte, vântul bate foarte puternic; bărbatul bea și ultima gură de votcă din sticlă, apoi o aruncă într-un morman de zăpadă. Cu mersul împleticit face doi pași înspre trotuar prin zăpada necălcată din curtea cârciumii, apoi se prăbușește de beție. De jos privește prin gang strada luminată de sute de beculețe, ghirlande acoperite cu zăpadă. Încearcă să se ridice, sprijinindu-se de o masă de plastic, dar se prăbușește cu tot cu masă, de data aceasta definitiv.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate