Decor: O masă rotundă, cu patru picioare, plină cu tot felul de materiale: benzi audio, CD-uri, manuscrise, zvonuri.
Personaje: Radu și trei editori care nici nu îndrăznesc să-și rezeme coatele pe masă, de teamă să nu-și pericliteze situația.

Radu: S-au adunat cam multe probleme. Cu ce începem ?
Editor 1: Uite ce am observat eu. Toată lumea pe site s-a apucat de scris proză. În curând va trebui să schimbăm numele în proză.ro.
Radu: Am verificat. Domeniul proză.ro l-a luat PSD-ul. Cică să știe tot poporul că țara asta nu-i o poezie. N-avem ce face, va fi pe veci domeniul lor. (Schimbând vorba) Costel ce mai zice ?
Editor 1: Se pare că are niște probleme bărbătești. Și, ca să aibă deschidere la doctorul Napoleon Săvescu, s-a apucat să studieze serios problema tracilor și arienilor. În felul ăsta speră ca doctorul Săvescu să-l și consulte.
Radu: La Recomandate ce punem ?
Editor 2: Pe-ale noastre, Șefu’.
Radu: Asta știu. Vorba e, în afară de ale noastre ce mai punem ?
Editor 2: Pe ai noștri, Șefu’. Nu că ne sunt prieteni, dar scriu cel mai bine.
Editor 3: Propun să-i comentăm mai des pe ai noștri ca să intre și la Subiecte fierbinți. Ce avem acum la Subiecte fierbinți ? O dedicație și trei LMA-uri !
Editor 1: Dedicația ar fi fost fierbinte acum 3 luni. Dar între timp idila s-a cam dezumflat. Vechea poveste: nu vrea fără cununie. Păcat. N-am mai avut nuntă pe site de vreo săptămână.
Radu: Ce vreți, site de postmoderniști. O să vedeți că se va mai rări și cu nunțile. S-a dus cu clarul de lună, iubito, iubitule. Astea-s lucruri prăfuite.
Editor 2: Ghinionul meu, Șefu’, aveam una trăznet cu o nuntă.
Radu: Tradițională ?
Editor 2 (părând ofensat): Se poate, Șefu’, păi m-ați mai fi promovat dvs. dacă scriam tradițional ? E cu o pungă de pufuleți. După lungi încercări la deschidere, unul, mai isteț, îi rupe colțul. Eliberați, pufuleții se reped la buze.
Radu: E postmodernă bine. Cine se însoară cu cine ?
Editor 2 (își revine, se înroșește tot la față): Păi, e evident. Cei 36 pufuleți cu cei 36 dinți.
Editor 1: Dar pufuleții, pufuleții sunt crocanți, nu-i așa ?
Editor 2: Bineînțeles. Pârâie între dinți. La început, fiecare pufuleț e nehotărât, oscilează între doi dinți, doi dinți de jos. Mai apoi intră în acțiune alți doi dinți, de sus. Și gata, așa că-i postmodernă ?
Editor 3: Sigur n-a mai scris nimeni așa ceva ? Te-ai uitat la Roxas ?
Editor 2: Am dat căutare. Căutat la dinți. Căutat la pufuleți. Nici-una din cele 1856 poezii ale lui Roxas nu tratează nici dinții, nici cu pufuleți.
Editor 3: Aș avea și eu o schiță. E cam în stilul lui Joyce. Cu un tramvai care vine mereu la timp.
Editor 1: Asta o bagi la SF, nu ?
Editor 3: Stați așa, că ăsta e doar începutul. Tramvaiul vine el la timp, dar oamenii, obișnuiți ca tramvaiele să întârzie, vin în stație mai târziu. Îl scapă și înjură.
Editor 1: Pare mai degrabă o fabulă. Are morală. Dacă tot întârzii, atunci baremi întârzie mai mult, ca să fii punctual la următorul tramvai.
Radu (cam plictisit): Ceva erotic, altceva decât pufuleții ăia, mai avem ?
Editor 1: Ar avea Cosmin Dodoc una despre o târfă ...
Radu: Politica ?
Editor 1: Ne, hârtia, domnule. Cum se lasă ea murdărită de toți și nu zice nimic. Numai și numai să se vândă.
Editor 2: E bună. Îi dau stea.
Editor 3: Cum adică, „îi dau stea” ? „Îi dăm” fiecare câte o stea.
Radu: De sezon, nimic ?
Editor 1: Aș avea una cu un costum de baie.
Radu: Dar ce, la voi se mai poartă ?
Editor 1: Sigur că nu. De aceea costumul ăsta de baie stă acasă. Stă și suspină după formele care altădată îl umpleau. Le-am dat versurilor o rimă interioară, un ritm gâfâit, care se iuțește spre sfârșit. În ultima strofă suspinele și gâfâielile culminează cu un țipăt: costumul e sfâșiat de durere, sau de plăcere. Nu precizez. Am lăsat finalul în coadă de pește.
Radu: Fantastic !
Editor 2: Asta da inspirație. Cum ți-a venit ideea ?
Editor 1: De anul trecut până acum m-am cam îngrășat. Și costumul nu m-a mai încăput. Dar îmi părea rău să-l arunc. Câte victime n-am făcut cu el ! L-am pus la păstrare în șifonier. Restul inspirația, dragilor, inspirația.
Radu (tachinând): Plămânii, pieptul, B36. (Străfulgerat de o idee). Bogdan Geană cum stă cu forfecările ?
Editor 2: S-a oprit, Șefu’, că a rămas fără foarfecă. A uitat-o în Claudiu Banu.
Editor 3: Știi ceva ? Să facă bine să ia un bonfaier, joagăr de tăiat lemne, ceva. Când m-a forfecat pe mine v-ați bucurat, nu ? Cinstit e să vă vină și vouă rândul. Să mai râd și eu.
Radu (împăciuitor): Îi dau eu trusa mea de traforaj, numai să nu vă mai certați. Adrian Firică ?
Editor 1: E plecat definitiv în Brazilia. Specializare, doctorat, apoi repartizare. Șamanie, vodoo și studiul orgasmelor multiple la bărbați.
Radu (autoritar, uitându-se la ceas): Gata cu vorba, că ne apucă transmisia meciului din Portugalia. Trecem la Promovări. Propuneri ?
Editor 1: Nu prea mai avem pe cine. Toți sunt la 120. Ar mai fi doar Magisterul...
Editor 3: Nici să n-aud de el...
Editor 2: De acord. Dar e o problemă dacă-l lăsăm la nivelul mării. Locuitorii de peste 2000 ani ai Dobrogei, chinezii, s-au și apucat să-i sculpteze bustul. Într-un bob de orez sintetic. Vreți să-l facem pe Magister celebru ?
Radu: Nici vorbă. Imediat după ședință voi crea un nou nivel. Nivelul Unu. Pe acest nivel poate sta un singur autor. Magisterul va fi mulțumit; nu va mai fi nimeni ca el. Alte probleme, diverse ?
Editor 3: M-am gândit eu la ceva. Avem pe site cam de toate: caricatură, poezie, ghicitoare, proză scurtă, proză foarte scurtă, proză foarte scurtă puțin mai lungă. Dar balet nu avem. Propun să avem și o secție de balet.
Toți: De acord. Asta ne mai lipsea.

(Radu ridică ședința. Editorii ridică sacoșele cu steluțe. Masa ridică un picior, ușurată).


NY, 9 iunie 2004