La prima vedere Zelinski nu e genul de om pe care să-l chemi să vorbească studenților de la inginerie într-o după-amiază ploioasă. Și nici chiar la a doua vedere sau la următoarele reiterări. Cauzele sunt multiple. În primul rând i-a luat șapte ani încheiați să își termine programul de B.Sc. in inginerie electrică. În al doilea rând a picat la literatură engleză de trei ori consecutiv. În al treilea, al patrulea și al cincilea rând Zelinski și-a abandonat cariera de inginer și pe cea de asistent universitar la Facultatea de Economie și s-a dedicat scrisului de cărți precum: “The Joy of Not Working”, “The Joy of Not Being Married” și “How To Retire Happy, Wild and Free.”
Și totuși, dintre absolvenții care au trecut vreodată prin facultatea de inginerie a Universității din Alberta, Ernie Zelinski e una dintre cele mai neconvenționale și creatoare minți și îsi merită cu prisosință invitația de orator.

Născut și crescut într-o fermă din Grassland, Alberta, Ernie și-a dat seama de timpuriu că e atras de fizică, algebră și trigonometrie. În consecință, în toamna anului 1966 s-a hotărât să se îndrepte către o carieră de inginer. Și în ciuda faptului că a chiulit un an întreg, a abandonat de două ori și a absentat la 85% din ore, Zelinski a absolvit în mod surprinzător al șaptelea dintr-o promoție de 250 de studenți. După părerea lui s-ar fi clasat chiar mai bine dacă n-ar fi existat în programă abominabila literatură engleză și n-ar fi fost obligat să ia cursul. După trei eșecuri, Zelinski s-a hotărât s-o ignore cu desăvârșire, dar în anul patru facultatea l-a obligat să se reînscrie la literatură pe timpul verii, moment în care norocul i-a surâs în sfârșit cu o notă de trecere la limită.
“La vreo doi ani după ce am reușit să scap de ea, literatura engleză a fost scoasă definitiv din programa de la inginerie – râde Zelinski. Asta m-a cam enervat să spun drept. Îmi făcusem socoteala că dacă aștept suficient de mult am să scap de ea. Dar pățania asta are și o parte amuzantă, luând în considerare faptul că acum trăiesc din scris. În definitiv, dacă eu am fost în stare, oricine e în stare.”

Ca proaspăt absolvent, Ernie Zelinski a început să lucreze pentru Gamma Engineering din Vancouver. A trecut apoi la Bechtel, din Edmonton, apoi la Edmonton Power, unde a ramas cinci ani si jumătate. Între timp și-a dat seama că nu se prea simțea atras de ingineria electrică. Sau în cuvintele lui:
“Nici că putea să-mi pese mai puțin de electricitate. Supervizând contracte, contractori și subcontractori, singura mea legătură directă cu fenomenul electric era apăsatul pe întrerupătoarele din birouri.”
Cu toate acestea, cariera lui Zelinski la Edmonton Power a continuat să avanseze fără oprire. Dar după trei ani de amânare a concediului la cererea companiei, Ernie a decis să-și facă dreptate și să-și ia două luni libere în toiul verii. Compania i-a refuzat cererea, dar Zelinski și-a dus planul la îndeplinire oricum. La întoarcere a fost concediat.

Dacă altă dată perspectiva de a fi trimis în șomaj nu l-ar fi marcat foarte tare, în momentul respectiv, datorită recesiunii șansele de a-și găsi un post de inginer erau foarte mici. În plus, aproape toți banii investiți anterior în acțiuni au dispărut peste noapte în hățișurile bursei de valori. Și totuși, decis să petreacă un an în libertate, călătorind și nefăcând nimic, Zelinski și-a respecat hotărârea cu sfințenie.
La sfârșitul acelui an de pomină, Ernie s-a întors cu forțe noi la universitate, unde s-a înrolat într-un program de MBA, pe care l-a absolvit în 1987. Cu aproximativ $30,000 datorie în împrumuturi studențești și doar oferte de a lucra part-time ca asistent universitar, Zelinski și-a dat seama că trebuia să găsească o altă cale de a face bani. Astfel a decis să scrie și să publice pe cheltuiala proprie prima sa carte: “Cum să vezi dublu în afaceri.” Și așa a început o profitabilă carieră de scriitor, antreprenor și orator.

În 1991 și-a scris cea de-a doua carte, “Bucuria de a nu munci” Carte care a fost din start rejectată de publiciști. Prin urmare, Zelinski s-a decis să împrumute jumătate din bani de la mama sa și să puna singur cealaltă jumătate a fondurilor necesare publicării și desfacerii cărții. Abia după ce a vândut singur 50,000 de exemplare, Ten Speed Press a acceptat să preia contractul. La ora actuala “The Joy of Not Working” e un best seller international, cu peste 200,000 de exemplare vândute și tradus în 16 limbi.

“Una dintre cele mai mari realizări ale carierei mele literare e scrierea acestei cărți, adimite Zelinski. Și în ciuda titlului, nu sunt deloc împotriva muncii. Poate doar împotriva muncii făcute fără creativitate și fără satisfacție. Rămâne dincolo de toate o carte pentru cei interesați să muncească mai inteligent și nu mai mult, pentru acei membri ai societății care aspiră la o viață echilibrată cu suficient timp liber pentru ei și aspirațiile lor extra-profesionale.”

Azi, la 55 de ani, Ernie Zelinski e reflecția vie a cuvintelor lui. Scrisul îi ocupă trei patru ore pe zi, petrecute cu laptopul în față în biroul propriu sau într-o cafenea retro din centrul Edmontonului. Restul timpului e dedicat activităților fizice, călătoriilor, documentării și relațiilor interumane. În plus, Zelinski și-a făcut o regulă respectată cu rigurozitate din a nu lucra în niciuna din lunile care nu au litera “r” în compunere.

După 25 de ani de carieră scriitoricească în care a avut satisfacția de a face ceea ce a vrut, atunci când a vrut, Zelinski poate fi considerat un fenomen publicistic canadian și excepția care confirmă regula. Dintre autorii canadieni de limbă engleză, doar unul din zece au șansa de a fi publicați de o editură renumită. Iar din cei publicați, doar unul din zece va fi vreodată tradus în altă limbă decât franceza. Până la ora întâlnirii noastre Ernie Zelinski a publicat douăsprezece cărți și fiecare dine ele a avut cel puțin trei traduceri, cu o medie de șapte traduceri pe carte.

Și deși e un scriitor de succes, apreciat de amatorii de umor și creativitate din toată lumea, Ernie Zelinski rămâne un om modest, mulțumit că a fost capabil să termine facultatea de inginerie.

“Nu mai știu care e procentul de absolvire, zâmbește el “dar îmi aduc aminte de la deschiderea promoției mele câteva cuvinte: Uitați-vă bine în stânga și în dreapta. Niciuna dintre cele două persoane pe care le vedeți nu vor fi prezente la ceremonia de decernare a diplomelor.”