agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2011-10-11 | |
Partea a I-a – vineri 7 octombrie 2011
Festivalul Național de Epigramă „Umor la Mila 80” În 2011, Festivalul de la Galați s-a desfășurat sub semnul lui Dumnezeu și mai puțin al oamenilor. Încă de când m-a sunat domnul Vasile Plăcintă ca să mă invite, m-a avertizat că anul acesta fondurile au fost la limita sărăciei și că principalul motiv pentru care n-au renunțat a fost acela de a incrementa contorul –numărul festivalului- de la XIII la XIV. Asta pentru că anul viitor se dorește o ediție festivă – al XV-lea festival suprapus cu aniversarea a 35 ani de la înființarea Clubului Umoriștilor “Verva”. Așa că, fraților și confraților, dacă anul acesta n-ați făcut-o, în 2012 trimiteți neapărat epigrame bune la Galați! De ce sub semnul lui Dumnezeu? Festivalul a avut loc în incinta Protoieriei, cazarea a avut loc în căminul Protoieriei, cina festivă a avut loc într-o cantină a Protoieriei. Fără acordul și aportul sfinților părinți Eugen Drăgoi și Octavian Pelin, festivalul nu s-ar fi desfășurat. Invitați au fost puțini – Gheorghe Bâlici și Ion Diviza din Chișinău, Mihai Sălcuțan din Buzău, Mihai Haivas, Gheorghe Bălăceanu și Constantin Iurașcu-Tataia din Iași, Nicolae Nicolae din Caransebeș, Gheorghe Constantinescu din Brașov, Laurențiu Ghiță din București, Constantin Tudorache din Ploiești, Alexandru Hanganu și Păun Condrut din Brăila, Dan Norea din Constanța. Dacă n-ar fi fost și epigramiștii gălățeni, cina festivă ar fi semănat cu Cina cea de taină. Au fost prezenți din partea Clubului Umoriștilor “Verva” Ion Moraru, Vasile Plăcintă, Constanța Apostol, Dan Căpruciu, Constantin Cristian , Vasile Bârzu, Gheorghe Gurău, Vasile Manole, Ionel Jecu, Ilie Pleșcan și alți câțiva cărora (îi rog să mă ierte) nu le-am reținut numele. Festivitatea a început cu lansarea unei cărți adusă direct din tipografie – “Istoria umorului gălățean de la C. Conachi până în prezent”, ediție coordonată de Vasile Plăcintă. E vorba de ditamai volumul, gros de peste 700 pagini, pe care l-am răsfoit un pic și mi-am putut da seama că domnul Plăcintă merită toate felicitările, atât pentru inițiativă, cât și pentru realizare. La prezidiu, Mihai Sălcuțan (mascat de podium), Ion Moraru, Vasile Plăcintă, Constanța Apostol și părintele Eugen Drăgoi, prezent și ca autor în volumul proaspăt lansat Festivitatea a continuat cu un recital de epigramă. În deschidere, Constanța Apostol a comentat faptul că festivalul s-a desfășurat în incinta Protoieriei: Aici, la Protoierie, Am dori cu toți să vie, Mai întâi și-ntâi de toate Să-și mai spele din păcate. Când i-a venit rândul, Laurențiu Ghiță nu s-a lăsat mai prejos: E-un lucru foarte curios, Dar ce ne-a bucurat nespus, Că Centrul “Dunărea de Jos” E-n casă, azi, la Cel de Sus! Momentul culminant al festivității a fost decernarea premiilor, acordate de Centrul Cultural “Dunărea de Jos” din Galați. Le enumăr, așa cum au apărut ele în ziarul “Viața liberă”. Secțiunea “Carte umoristică” Participanți: 16 volume de autor și 3 antologii de umor. Juriu: Dan Căpruciu, Constantin Cristian și Adi Secară. Au primit premii, în mod egal, volumele: “Trei crai de la râsărit” de Gheorghe Bâlici, Ion Diviza, Efim Tarlapan (epigrame) “Nu râdeți că-i chiar așa” de Georghe Bălăceanu (proză scurtă umoristică) “Restituiri în patru rânduri” de Mihai Haivas (antologie de umor) Secțiunea “Epigramă” Teme: “Calul troian” și “Dinte pentru dinte” Participanți: 66 epigramiști din România și Republica Moldova, cu un număr de aproape 400 catrene. Juriu: Vasile Bârzu, Nicolae Precupețu și Ion Moraru Premiul I – Ion Diviza, Chișinău Povestea calului troian De întâmplarea cea stupidă Ce poți acuma să mai zici: O iapă blândă și gravidă S-a dus să fete… inamici! Premiul II – Gheorghe Constantinescu, Brașov Republicanul Tot cu ura înainte Nu se luptă de pomană… Are el mereu un dinte Pentru cei ce au… coroană! Premiul III – Constantin Iurașcu-Tataia, Iași Calul troian românesc Să lămurim un lucru simt nevoia: Cum lumea azi a primenit modelul, Cel folosit de greci în vechea Troia Vecini ruși spun că-i la Deveselu! Mențiune – Laurențiu Ghiță, București România troiană E Ilionul ideal De vrei cumva să-l cucerești, Că nici nu-ți trebuie un cal Când ai atâtea bănci... grecești! Mențiune – Constantin Tudorache, Ploiești Unui amic Suntem de acum-nainte Într-un declarat război: Contra lui eu am un dinte, Contra mea el... n-are doi! Profitând de cadrul festiv, Mihai Haivas a înmânat premiile concursului de la Iași lui Ion Diviza și Gheorghe Bâlici, fiecare din ei locul I la cele două teme de la secțiunea “Epigramă”. A urmat cina festivă. Gazda reuniunii, părintele Octavian Pelin, încadrat de doi gălățeni, Constanța Apostol și Vasile Bârzu Niciun festival fără agoniști - aici Laurențiu Ghiță, Dan Norea, Constantin Iurașcu-Tataia și Ion Diviza Merită amintit un concurs organizat la minut, cu tema “Sfânta epigramă” și rime impuse top-protopop și senin-pelin. La tema liberă a câștigat Laurențiu Ghiță cu epigrama: Pentru sfânta lor lumină Și cinstitele demersuri Le urăm, de-acum, să țină Slujbele, în patru versuri. La impuse a câștigat Ion Diviza cu epigrama: O epigramă-i sfântă și-i de top Și sufletul ți-l face mai senin Când o blagoslovește-un protopop Cu cel puțin o tonă de pelin. Marele premiu a fost un ulcior cu vin, pe care l-a primit Ion Diviza. Făcând o simplă socoteală, Diviza a primit într-o singură zi patru premii I. Fiind un record imposibil de egalat în viitor, l-am sfătuit să se retragă în plină glorie, pentru că și-a atins stadiul numit în management “limita incompetenței”. Cum festivalul n-a durat decât o zi, sâmbătă dimineață am mulțumit gazdelor și ne-am luat rămas bun, felicitându-le pentru reușita unui festival organizat cu resurse atât de puține. Partea a II-a – sâmbătă 8 octombrie 2011 Cuibul de CUC-i la Săcele Am părăsit Galațiul îmbacându-mă (cred că asta e expresia corectă, doar am luat bacul, nu barca). Am constatat, în trecere, că și la Galați bacul se ia destul de greu, la fel ca și în restul țării. Pe partea cealaltă a Dunării l-am recuperat pe colegul meu de club, Petru Brumă care, umorist pur-sânge ca și Topârceanu, își are reședința de vară undeva la țară. După care ne-am îndreptat amândoi către comuna Săcele, unde Ion Ruse, un alt CUC, își are reședința, nu de vară ci permanentă. Acolo, la Săcele, urma să aibă loc întâlnirea lunară a Clubului Umoriștilor Constănțeni. Ceilalți participanți, inclusiv câteva consoarte, printre care și Leni a mea, au ajuns înaintea noastră, veniți din Constanța cu un microbuz. În fotografie apar și gazdele - doamna în verde și domnul în pălărie Până la sosirea noastră, cele patru-cinci aparate de fotografiat n-au stat o clipă. Ion Ruse, Liviu Kaiter, Ananie Gagniuc Liviu Kaiter și Ionuț Daniel Țucă, cei doi care, în absența mea, au rezolvat toate problemele legate de transport și mâncare Ionuț Țucă, Traian Brătianu, Noni Gagniuc, Gleb Derevenco Când am ajuns și noi pe la ora 12, mesele erau întinse și grătarul sfârâia. Am fost primiți cu urale, nu de altceva, dar fără noi nu puteau începe niciuna dintre activitățile planificate. Petru Brumă și Dan Norea: Cumva, ați început fără noi? Ne-am așezat la masă lângă ceilalți și, înainte de orice, am început recitalul. S-a ridicat președintele de onoare, Ananie Gagniuc, al cărui cuvânt introductiv merită citat. Deviza – motto-ul – sloganul – lozinca întâlnirii: SÃ – CELE – BRÃM ! – gazda, venirea noastră, ziua cuiva etc. La Săcele – Vine Ruse cu lalele – Frumușele – Vinuri tulburele – Nu surcele - Cele rele – Să se spele – Gagu Pandele. De când a participat la concursul de epigrame de la Techirghiol, Magda (viitoarea mea văduvă) se dă plină de talent: Magda se crede starletă – Printre rufe, spray-uri, clame – Până și la toaletă – Pe pereți sunt ...epigrame! Gazdei IOAN RUSE – Și-a scos nevasta din minți – Șuierându-i, printre dinți: - Dragă, vine sâmbăta – Sâmbăta nu s-o-mbăta – Că vine la noi GAGNIUC – Și vine cu tot cu CUC! Vine Norea din Galați – Unde lăsă moldovenii – „Voi de mine nu scăpați – Mi-ați adus-o și pe Leni?” Noi suntem profesori – Și ex-terminatori – De șprițuri băutori –Juriști și procurori - Suntem și jurnaliști – Mai toți epigramiști – Și caricaturiști – Automobiliști – Alții sunt marinari – Sau calfe și zidari - Mai toți...pensionari! PROPUN UN CONCURS PE RIME DATE: Săcele - surcele, Ruse – impuse (traduse, reduse, fuse), rangă - mangă; șpriț - șliț; doamnă - toamnă; săcele - tulburele; mecle - porecle; microbuz - abuz; cocârț - scârț; mici și bere – nu mere. Zi de toamnă, brumărel - Având dor de tulburel – Toți pornit-am, cătinel – Cu cățel și cu purcel – La Săcele, ca să..cel – Numit Ruse și Ioan – Fermierul barosan - Să ne fie bună gazdă – Să se dea și el pe brazdă - Pornit-am nouă, nu Vaslui – Din vechiul Tomis, toți hai-hui – Și cu Leonte zece – Cu gând de a petrece – Cu vinul pus la rece – Și Magda, să mă frece – „Măsura n-o întrece! – Ca vinul să te-nece” - Ajungem la Săcele – Pe două-trei șosele – Și suntem puși pe rele! – Leni se cere-afară - Să tragă o țigară – Nu are-acum urgența – Liviu Kaiter cu prezența – Doamnele cu asistența – Iar Noni, cu insistența – Mai râzândă, mai în glumă – Să ajungem mai devreme – Că ne bea tot vinul Brumă! Petru Brumă a recitat “Balada lui Cowboy Ruse”, o poezie frumoasă și plină de umor, dar prea lungă pentru a o cita aici. Ionuț Țucă, Liviu Kaiter și Traian Brătianu au continuat recitalul cu câteva epigrame scrise în ultima lună. Între timp, Leonte Năstase creiona portrete, fără pauză. Cezar Pânzaru și Leonte Năstase Ion Ruse: Care dintre noi e mai frumos? Când mi-a venit rândul, am început cu un anunț surpriză despre concursul de la Iași: din cele nouă premii puse în joc, trei vor sosi la Constanța – Petru Brumă și cu mine la poezie umoristică, Ionuț Țucă la epigramă. După aplauzele de rigoare, le-am povestit cum a fost la Galați și, pentru a le demonstra ce poate realiza un club cu tradiție, m-am repezit la mașină să aduc de acolo “Istoria umorului gălățean”. Dar cum nu-mi place s-o iau pe ocolite, am scurtat drumul un pic prea mult și am dat cu fruntea în streașina de lemn a casei. În timp ce Leni mă oblojea, ceilalți au început glumele. Ionuț Țucă, epigramist adevărat, care n-are mamă - n-are tată, a scos un catren la minut: Când Norea la Săcele a descins Și vru să își arate clasa, A dat cu capu-n streașină, convins Că poate să dărâme casa. Simultan și alternativ cu recitalul, au avut loc diverse gustări și de-gustări. Cum, din păcate, fiind șofer, am rămas până la sfârșit dez-gustător de lucid, am putut constata că etapele ședinței au fost cele clasice: mai întâi câte un speech ascultat de toată lumea, urmat de dialoguri paralele, în final monologuri simultane. La ora stabilită, 18:30, a sosit microbuzul și CUC-ul a plecat spre Constanța, ceva mai gălăgios decât la sosire. Am profitat de liniște și am rămas câteva minute la o vorbă cu gazdele. Le-am mulțumit din inimă pentru ospitalitatea deosebită, iar soția lui Ion ne-a mărturisit, ușurată, că inițial avea mari emoții la gândul că vor veni doamnele și domnii din Constanța, pe care îi bănuia intelectuali cu nasul pe sus. I-am reamintit propunerea ca, începând cu luna noiembrie, soțiile să fie invitate permanente la întâlniri și ne-am despărțit cu speranța unei revederi în viitorul apropiat. A doua zi am primit pe email o scurtă relatare a întâlnirii, în viziunea lui Noni Gagniuc. Cum este mult mai plastică decât aș putea-o eu realiza, închei cu... ECOURI Motto: Foaie verde trei smicele – Cântă CUC-ul la Săcele. A fost odată...CUC-ul la Săcele. Așa începe povestea istoricei întîlniri a marilor cărturari dobrogeni la epigramistul (că nu pot să-i spun altfel!) IOAN RUSE...Gazdă bună! La sosirea domnului DAN NOREA, președintele Clubului Umoriștilor Constănțeni, venit de pe meleaguri gălățene, s-a dat onorul, apoi au început ședințele. Întâi câteva ședințe foto, creionări de portrete ale marelui caricaturist LEONTE NÃSTASE, apoi spiciul de început al președintelui de onoare ANANIE GAGNIUC. A vorbit la început, de teamă că, la sfârșit, va fi sfârșit și nu va mai putea vorbi! De „lovit în freză” s-a lovit, la propriu, Dan Norea, care a dat cu fruntea în streașină, mai să mute casa lui Ruse, cum avea să-l încondeieze, ulterior, într-o epigramă, IONUÞ ÞUCÃ. Noni nu se lasă nici el mai prejos (de streașină) și lovește, camaraderește, cu o șarjă amicală: Lui Dan Norea, care și-a făcut un zbenghi în frunte Are har, talent - un munte Și o minte ascuțită, E al nostru om de frunte ...Belită! Spre sfârșit, într-o expresie deloc academică, Noni aproape că s-a făcut muci, dar s-a ales cu...nuci! Urmează ca povestirea să fie completată cu viziuni aparte și impresii proprii ale participanților: IOAN RUSE, DAN NOREA, LIVIU KAITER, PETRU BRUMÃ, TRAIAN BRÃTIANU, GLEB DEREVENCO, IONUÞ ÞUCÃ, CEZAR PÎNZARU, LEONTE NÃSTASE și – dacă vor – distinsele soții, însoțitoare, invitate... Rog completați și trimiteți mai departe, urmând ca textul să ajungă, final, într-o formă... publicabilă. Cu înaltă prețuire și adânc respect, NONI Partea a III-a – duminică 9 octombrie 2011 Colocviul Național de Haiku În zilele de 7-8-9 octombrie a avut loc la Constanța Colocviul Național de Haiku, organizat de Societatea de Haiku din localitate. Cum, datorită suprapunerii cu alte evenimente, descrise mai sus, n-am putut participa decât în ultima zi, i-am rugat pe organizatorii Colocviului să-mi rezerve un sfert de oră. În debutul reuniunii, doamna Laura Văceanu, președinta Societății de Haiku din Constanța, a prezentat revista „Albatros”. Revistă e impropriu spus, este un volum de aproape 400 pagini, bilingv (română și engleză), apărut în ciuda marilor dificultăți financiare. După care mi-a dat cuvântul. Am profitat de prezența în sală a unor invitați de elită, sosiți din întreaga țară, ca să prezint ultimele două volume ale grupului Romanian Haiku – anul II de concurs “Diminețile cocorilor” și anul III de concurs “Țipăt de cocor”, volume care continuă seria începută de “Primul cocor”. Cum concursul săptămânal Romanian Haiku se apropie de sfârșitul anului IV, am anunțat că e déjà în pregătire un nou volum, “Stol de cocori”. Toate sunt volume colective, la tehnoredactarea cărora și-au adus aportul mai mulți membri ai grupului. Totuși, merită amintit că, dacă primele două volume au fost coordonate de mine, următoarele sunt și vor fi coordonate de către Corneliu Traian Atanasiu, creatorul grupului Romanian Haiku, care face parte dintr-o adevărată constelație, grupată în jurul site-ului Romanian Kukai. În pauză a avut loc un mic spectacol artistic, susținut de către elevi din câteva comune dobrogene. După un frugal protocol – sandviciuri, fursecuri, un suc, o cafea - au urmat celelalte puncte din program. Colocviul s-a încheiat cu un atelier renku, condus de către domnul Florin Grigoriu. Atelier la care mi-am adus și eu o contribuție modestă. Cu asta s-a încheiat o serie de trei zile, încărcată cum n-am avut demult. Abia duminică după amiază mi-am permis să mă odihnesc în fața unui pahar de vin și să-mi pun gândurile în ordine, pentru a le putea așterne pe hârtie pentru domniile voastre. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate