agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 24030 .



Interviu cu poetul Graham Clifford
articol [ Interviuri ]
Colecţia: Intersectii Culturale

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Reila ]

2012-01-01  |     | 



Interviu cu poetul Graham Clifford

Graham Clifford, în vârsta de 38 de ani, este director adjunct la Școala Buxton din Leytonstone din estul Londrei. A scris poezie timp de 10 ani și a primit premiul “Poetry Wales Purple Moose” în 2010 având șansa de a-și publica o colecție întreagă de poezii. Se numește “Bine ați revenit în țară”( “Welcome Back to the Country”).

1. Când ați început sa vă apucați serios de scris poezii?

Am făcut un master în Creative Writing( Scriere Creativă) la Universitatea din estul Angliei în anul 2001, studiind sub îndrumarea poetului laureat Andrew Motion. Lucrările mele au fost publicate în diverse reviste încă de atunci, și am participat la festivalurile literare „Hay-on-Wye” și „Bridport”.


2. Când a fost publicată prima dvs colecție de poezii?

Prima mea colecție de poezii a fost publicată în luna ianuarie a acestui an de către editorii de la Seren. Este intitulată „Bine ați revenit în țară”. Cel mai vechi poem are 8 ani. Majoritatea poeziilor mele, într-o versiune sau alta, au fost fie tipărite în ziare sau reviste, fie au câștigat numeroase premii sau au fost incluse în antologii. Intenția mea a fost aceea de a intra în contact cu cititorii. Am dorit să fac ceea ce toți marii scriitori și artisti intenționează, de a vedea lumea intr-o noua lumină și de a comunica această viziune. Cu toate că mă pregăteam ca artist vizual, am făcut un angajament față de lumea scrisului și, cu timpul, m-am regăsit citind mult mai mult și scriind poezie. Părea cel mai firesc lucru din lume în ciuda faptului că am avut nevoie de ani intregi ca să mă pot considera poet în adevăratul sens al cuvântului. Poezia mea este influențată de evenimente din viață. Scriu despre experiențe, fie în mod direct sau indirect, de exemplu iți poți face o cană cu ceai ce poate sfârși într-o idee sclipitoare pentru o poezie. Citesc foarte mult, adeseori poezii traduse, ce reușesc să îmi alimenteze dorința și puterea de a scrie. Uneori am sentimentul acela, că nu pot citi dacă nu am lângă mine un carnet și un stilou- e ca și cand aș stii că până ce termin de citit voi avea deja o idee pentru o nouă poezie, deoarece, uneori în conexiune cu poezia pe care o citesc, rescriu poezia în felul meu, lucru ce mă ajută să gândesc într-un mod mult mai scriitoricesc. Ca mesaj intenționez să transmit următorul lucru- modul de a creea/a face artă este în sine un mod de comunicare politică. Este vorba despre ființe umane care creează frumusețe și care doresc să transmită acest lucru mai departe. Este în același timp vorba despre individualism, despre dorința de a fi recunoscut și apreciat ca atare. Ascultați aici, aș putea spune, nu-i așa că e surprinzător?

3. Ce teme abordați?

Am locuit în Londra încă de când am venit să studiez arta plastică în anul 1992, dar am crescut la țară în Wootton Bassett în Wiltshire. Mă simt norocos să fiu atașat în același timp de țară (zona rurală) și de oraș, având moduri diferite și interesante de abordare. Este vorba despre încercarea de a găsi frumusețea în lucruri normale, lumești sau chiar în lucruri groaznice. În poezia, ”Viteza de nicăieri” este vorba despre modul de a trai în Londra- e un haos total pe unde mergi. Lucrările mele conțin umor, dar nu sunt poezii de comedie.

4. Aduceți poezii cu dumneavoastră la cursuri?

Am făcut asta de nenumarate ori. Mereu încerc să găsesc metode de a-i face pe studenți din diferite școli să coopereze și să își împărtașească lucrările. În curând vom avea „Săptămâna poeziei”, cu sesiuni de scriere creativă și creearea în permanență de legături cu scriitori locali. Am folosit „predatul” ca temă în câteva din poeziile din noua mea colecție.

5. Ce poeți admirați ?

Sunt un fan al scriitorului american Tony Hoagland, care are legături cu viața contemporan urbană. De asemenea, îl admir foarte mult și pe scriitorul Billy Collins- lucrările sale sunt ușoare și plăcute la citit conținând și un strop de umor.

6. De ce poetul se simte responsabil pentru “destinul” poeziei? O poezie iși poate găsi repede succesul, în timp ce alta are nevoie de ani și ani pentru a fi remarcată, dacă nu chiar decenii sau secole.

Mă simt responsabil pentru poeziile mele, în sensul că dacă vor „merge” în lume, acestea trebuie să fie realizate cu atenție. Nu îmi doresc să ajungă sub observare atentă și cititorul să fie distras de la efecte: responsabilitatea e acea dorință de a scrie și de a comunica, responsabilitatea de a rămâne fidel poeziei. Și da, sunt poezii care prind repede și pot fi văzute ca un succes.

7. Este necesar ca poezia să educe?

Depinde ce înțelegi prin „a educa". Îmi place să cred că momentul în care intri în contact cu arta-auzind, văzând, experimentând- te schimbi. Te face să fii conștient de ceva de care nu erai înainte sau te face să îți aduci aminte de lucruri pe care le-ai uitat. E asta educație? Ar putea fi văzută ca fiind. Este nevoie de acest lucru? Nu. Poate să stârnească sau să amuze. Sau să irite. Sau să provoace. Poezia trebuie să facă ceva, totuși. Să creeze o legătură cu cititorul. Și ca să o citez pe Dickinson, ar trebui „să te lovească din plin” sau să spargă gheața lui Kafka.

8. Este necesar ca poetul să educe?

Este responsabilitatea poetului să educe? Cu siguranță nenumărați, mari poeți sunt academicieni și predau. Dar trebuie ca un poet să educe? Este indicat să ai o conversație cu cineva despre poezie. Poate poetul să fie în afara acestui lucru? Poeta americană Kay Ryan, vorbește despre nevoia ei de a mege în mod metaforic pe drumul ei. Am înțeles prin acest lucru, că ea a avut nevoie de mult timp pentru a-și forma propria estetică și să o protejeze. Am multă afecțiune pentru acest punct de vedere. Simplul fapt de a fi poet este un act educativ. Dar poeții, ca de altfel restul lumii, au caractere variate și diferite.

9. Există un poem care v-a surprins prin modul său de a se desfașura?

Sunt uneori surprins de modul poemului de a se desfășura, de a cădea ca de pe o scară din sfoară. Poate că au nevoie de mici ajustări, dar acele momente sunt speciale. Trebuie reamintit faptul că toată munca, toate notițele nu ajung nicăieri, ci sunt precursori ale momentelor fericite. De fapt, în spatele acestor desfășurări există o sclipire construită de subconștient. Similar, există poezii care iși au frânturi de idei undeva, în trecut, departe.

10. Se scriu poeziile singure?

Poeziile sunt precum rețelele sinaptice, din afara craniului. Sunt impulsuri, gânduri ce capătă o formă. Poetul scrie și citește ceea ce a fost scris. Ar putea părea greșit, ciudat sau cum că ar face aluzii la ceva. Există o mișcare înainte și înapoi între scriitor și poezie. E ca un joc ce tachinează scriitorul să creeze ceva mai bun decât lucrul la care s-a gândit inițial. Poetul știe că e ceva în interior ce dorește să se facă auzit, poezia fiind ceea ce trebuie să extragă și să exprime acel lucru.

11. Sunteți în același timp scriitor și profesor. Din ce parte primiți mai multa mulțumire? Care din aceste profesii vă este mai aproape?

Am nevoie ca ambele, predatul și conceperea poeziilor să meargă simultan. Am descoperit că meseria mea mi-a hrănit creativitatea. Ca director adjunct, nu doar am predat, ci am supravegheat modul în care funcționează școala, într-un mod strategic. Am avut de caștigat mult din implicarea mea într-o instițutie la un așa nivel. Momentan, experimentăm schimbări semnificative pe plan social, național și global și aflându-te în domeniul educațional chiar resimți acest lucru. Și sunt recunoscător pentru acest lucru. Poezia și scrisul reprezintă ceea ce sunt acum. În momentul de față, înainte să fie publicată cartea și cu doi copii pe care trebuie să îi susțin, vreau să precizez că voi mai fi pentru o perioadă de timp, director adjunct. Au fost poeți care au lucrat în același timp și au avut o carieră ca poeți de succes- Wallace Stevens, Kay Ryan, O’Driscoll- și care și-au ‘desenat’ experiențele. Dar văd tot ceea ce fac prin viziunea unui poet. Orice experiență are potențialul de a se transforma într-o poezie.

12. Lucrați la o nouă colecție de poezii?

Colecția lansată în acest an a fost publicată, deoarece am câștigat o competiție - competiția “Poetry Wales 2010 Purple Moose Poetry”. Din pricina faptului că editorului i-au placut în mod deosebit poeziile mele, va publica o colecție întreagă în 2014. Această carte este terminată. Am deja o altă colecție în stare brută în carnețelele și computerul meu, iar poeziile, pe care le scriu sunt pentru a treia mea colecție.

13. Cât de important este pentru dumneavoastră ca poeziile să fie traduse în limba română?

Este foarte important ca poeziile mele să fie traduse în limba română. Faptul că sunt în conexiune cu voi, prin intemediul poeziei mă face foarte mandru, încantat chiar. Gândul că, poeziile la care am lucrat pe laptopul meu, în camera mea din Londra ar putea fi citite în limba română- și sper- ar avea succes, reprezintă o uriașă oportunitate. Citesc cât pot de mult, și cei mai mulți dintre poeții mei preferați sunt traduși. Traducerea reprezintă în același timp o știință și o artă, și este foarte importantă. În momentul de față, citesc Tadeusz Rozewicz, poetul polonez, tradus de Adam Czerniawski. Știu, că ceea ce citesc și ceea ce îmi aduce încantare, face parte din ambele părți: autor și traducator.


Biografie:

Născut în Portsmouth în anul 1973.
A crescut în RAF Lyneham, Wiltshire.
Și-a luat licența în arte plastice la Universitatea Middlesex din Londra în anul 1995.
Și-a susținut disertația în Scriere Creativă la Universitatea din estul Angliei în anul 2000.
Lucrează ca profesor din anul 2003.

Am avut până în prezent peste cincizeci de poezii publicate în revistele și următoarele antologii:
Rialto, Smiths Knoll, Magma,Capsa,Frantura,Rue Bella, The Affectionate, Obsessed with Pipework, Pitshanger Poetry Competition Anthology 2004,The New Writer 2004/7, Bridport Poetry Anthology 2006, Arvon/Telegraph International Poetry Competition Anthology 2002, The Poetry Paper 2008, Biscuit Publishing Poetry Prize Anthology 2007, Peterloo Poetry Prize Anthology 2004, Frogmore Papers Poetry Competition Anthology 2004, Ragged Raven Press Poetry Anthology 2004, Writers Inc. Winners Anthology 2003 și Firsthand: The UEA MA Anthology 2001.
Prezența mea online este în curs de dezvoltare, frânturi din scrierile mele putând fi gasite pe www.poetrymagazines.org.uk și www.poetrypf.com.
Distincțiile primite au fost sponsorizate de Fundația Jerwood, și au fost primite la prestigioase evenimente din țară, incluzând „Hay on Wye”, festivalul literar ” Bridport” și festivalul internațional de poezie “The Aldburgh”.
Pe lângă numeroase succese, am fost felicitat și nominalizat în două competiții Bridport (2004-2009) și lăudat în anul 2002 la competiția Arvon. Două scurte potofolii au câștigat premii la competiția Biscuit Publishing Poetry Collection în anul 2006 și premiul pentru New Writer Poetry în anul 2007. Alte rezultate includ competiția Ledbury Poetry din anul 2008 și nominalizări în competiția Poetry Business Pamphlet.

Poezii

Pe o pantă

Închis pe veci în acest oraș
O verde și deschisă închisoare cu mult prea mult cer,
O zonă mult prea întinsă ce se răcește mult prea repede

Unde rotituri și barbați înstăriți ce poartă
Blugi calcați trec încruntați printre rafturile supermarketului.
Îi servești,arzi,,disperați

Pentru ceea ce ai de oferit. Poate ai fost uitat
Sau poate că ceea ce meriți e doar un carnaval
Al încuietorilor împreună cu biblioteci locale

Și al ei fir de argint, cor cu ecou în cul-de-sacs
Printr-un sistem P.A ce joacă
În mod simultan rolul
Radioului de spital

În timp ce copilul care ai fost, rămâne cu gura căscată
La o tornadă de baloane din 70 și ceva.
El s-a certat cu papușa din mâna sa.

El le face să plângă, iar ploaia întunecă trotuarul și cărămizile.
Lebedele refuză să mai fie hrănite, pentru a-i face pe cei ce dăruiesc fericiti
Ce gâturi întoarse.

Supermarketul se închide cu un huruit.
Este încă lumină.
Înaintezi pentru a traversa strada, te oprești pe cele 2 benzi galbene-

Toate aceste drumuri duc către rude, sau abatoare
Frenetic prin noapte, cu porci, vite, sau mai rau
Spatele îndoit.


Nămol

Neverificate, perspective ce se îndoaie după propriile reguli,
De-a lungul plăcilor de plinte,
Se agită,rugând să fie scuzat.

Sertarul cu tacâmuri este un loc complicat:
Amorsate, extravagante dureros de noi
Din oțel inoxidabil.

Un duș rapid Morse
Camere însorite, plasticul pocnește
Te pârăște până în cel mai mic detaliu.

Zdrențuroase siluete de urechelnițe atârnă în Leylandii,
Cu țepi ca mamiferele
Lipsit de chipuri, organe, cu exceptia uneia la nivelul mebrelor rigide.

Cu limba între dinți, atent,
Tu - vorbești - încet, de exemplu cu un vecin
Despre sângele uscat de pui pe post de fertilizator.

Fructe din floarea pasiunii
Este produsul unei tapițerii de lux,
Guma de mestecat și ficat de șoarece.

Noduri de pin, se holbează orbește la Artex și Lino
Stânjenite, o mână de trompete se ofiliră.
Bomba din ceas e preluată pentru totdeauna.



Ce am scris

Iți aduci aminte când am scris
Pe spatele unei cărți nemțești,
Despre domnișoara Moore, ca despre niște glume?
Și cum ea m-a trimis la Fossey -
El avea urechi bătrâne de elefant
Și o tablă în inima sa.

Când am propovăduit das Buch
Și-a împreunat degetele
Și mi-a spus să citesc ceea ce am scris
Apoi să recitesc, dar de această dată
Mai incet,
Astfel încât cuvintele să ne poată patrunde.

Am citit,iar el s-a îndepartat
Încet de mine.


La evacuarea apei

E 1:30 noaptea.
El mă ia de lângă lucrurile rămase nedespachetate,
Deschizând ușa din fața, în prima noapte
În prima noastră casă și țâșnește
Din ambele balamale
Explicând că Wd înseamnă apă evacuată,
NASA născocind aceste lucruri
Pentru a păstra dosarele rachetelor
Ca să nu devină portocalii, apoi arse.

El a auzit asta de la radioul său de buzunar
Mergând pe bicicletă pe drumurile din Nordul Londrei
Scurtătura dintre rezervoare.
Lovit de vise cu ochii deschiși la cuptoare cu microunde
Și languroase unde radio
lovite de fluxul juggernautilor
Ce nu recunosc benzile pentru bicicletă
Pe drumurile unde stâlpii de lumină nu funcționează.

El ține cheia și o unge
Cu un ulei curat.
Și vâră cheia în lacăt
Pentru a revitaliza:
El știe toate numele.
Când îmi întorc spatele pentru a intra
Acest om bun ia zgomotul de la poartă.


.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!