agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-05 | |
Numărul mic al galeriilor de artă din Constanța reflectă interesul scăzut al constănțenilor pentru artele vizuale în genere. Nedumerirea mea și a oamenilor de cultură ai urbei este legată de faptul că în al doilea oraș ca importanță economico-administrativă după București există doar trei galerii de artă, două pentru profesioniști, aflate în incinta Muzeului de Artă Constanța și una pentru amatori, galeria Amfora. Acestea sunt spațiile în care, cei aproape 100 de artiști membri ai Uniunii Artiștilor Plastici Profesioniști din România și peste 300 de amatori își înghesuie lucrările, atunci când inspirația, sponsorii și conjuncturile favorabile se întâlnesc. Privită strict economic nedumerirea mea este rezolvabilă din start; cererea reglează oferta, iar mărimea orașului nu impune existența vreunui interes pentru artă. Poate așa se explică și de ce anumiți pictori ai urbei, rămași fără muze(e) și public s-au apucat de “scris” reviste de cultură cu pensula-eliminați dumneavoastră ce parte din cuvânt vreți pentru a înțelege exact-rezultatul fiind deopotrivă dezastruos și jenant pentru constănțenii care știu să citească; este cazul revistei de cultură “Tomis”, transformată după 30 de ani de subzistență onorabilă-din "cutie cu bătrâni ai literaturii", în almanah cu ieșire la mare.
Muzeul de Artă Constanța Un muzeu fără vizitatori? Din mărturisirile Directoarei Muzeului de Artă Constanța, prof. dr. Doina Păuleanu, aflăm că publicul din Constanța este mai puțin amator de vizite la muzee sau prin galeriile de artă, în ciuda existenței aici a unor colosale colecții de pictură, sculptură, ceramică, înnoite în fiecare an prin achiziții sau donații. Turistul român nu se înghesuie iar turistul străin nu vine în vizită la Muzeul de Artă pentru că nu are unde să-și parcheze autocarul. ”Cu toate că nu prea am avut vizitatori străini anul acesta, atunci când se mai întâmplă minunea, turiștii se orientează de regulă spre Piața Ovidiu, unde își pot parca autocarele. Iar din Piața Ovidiu și până aici, un turist nu vine decât dacă vrea să se plimbe”. Așa se explică poate și absența lor din galeriile Muzeului de Artă în această vară. Comerț cu artă versus trafic de artă la Constanța Cu toate că cele trei pinacoteci Constănțene sunt finanțate din mizerul buget alocat culturii, faptul că de pe aici mai poți achiziționa la prețuri bune, lucrări ale unor artiști de valoare, este o certitudine. Comerțul cu artă, dar și traficul cu artă încep să funcționeze timid și la Constanța, odată cu apariția artiștilor, colecționarilor și traficanților. Acesta este un semn că în următorii ani vor exista în Constanța și galerii de artă particulare, apariția casei de licitații PREDA’S fiind un prim semn al acestei tendințe. Doina Păuleanu afirmă în acest sens: “Știm de existența traficanților de artă, am auzit că se face trafic cu obiecte de artă, însă deocamdată se pare că mai căutate sunt obiectele arheologice, cu precădere monezile. În ceea ce privește lucrările, existența vreunei piețe de artă, negre sau albe, este strict legată de existența colecționarilor. Ori în Constanța nu a existat o tradiție în acest sens; noi am avut puțini colecționari de foarte bună calitate. În plus, publicul din Constanța nu a înțeles încă un lucru pe care bucureștenii l-au înțeles de la bun început și anume că orice obiect de artă este o investiție pe termen lung, valoarea acestuia crescând în mod cert în timp. În București se investește în artă serios. Aici însă constănțeanul mai are de meditat.” Deși în Constanța publicul muzeelor de artă pare a fi unul de elită, vizitatrea unui astfel de spațiu presupune un anumit tip de abordare. În restul Europei nu există om care să nu se ducă la un muzeu măcar odată pe săptămână. Este chiar un obicei turistic pentru cei care au călătorit prin Europa, ca atunci când se vizitează vreun oraș important, primele vizitate să fie muzeele, galeriile de artă, monumentele. Dacă fiecare primește ce mertită, atunci de ce i-ar trebui “chelului” mai mult de “trei tichii de mărgăritar”? Cert este măcar un lucru, în privința deșertului cultural al Constanței; acela că înainte de a-i descoperi alții locurile de parcare lipsă și dezinteresul sezonier pentru problemele de suflet, urbea invață sistematic și păgubos să-și ascundă printre dune valorile culturale de orice fel,în favoarea ghivecelor cu palmieri si de Mazare, ca să-i fie bine. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate