agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-12-26 | | (acest text este contiuarea articolului: Fascinația modelelor (I)) Seducția modelului Cum se prezintă practic nevoia de modele, cum sînt ele căutate și reperate în ambianță și cum sînt asimilate de cei cărora le sînt necesare? Cred că modelele exercită o adevărată fascinație asupra amatorilor. Se poate ca un mecanism biologic subtil să îndrepte viețuitoarele către modelul ce trebuie imitat, reprodus, plagiat asemenea tropismului care menține floarea soarelui mereu cu fața către astrul zilei. Într-o primă instanță, nu ființele vii aleg modelele, ci modelele sînt cele care își exercită vraja, seducția, ispita asupra lor. Farmecul este însă totdeauna doar ambalajul comercial al avantajelor adaptative pe care le prezintă copierea prototipului. Ceea ce este copiat vrăjește pentru că aduce un cîștig, un folos, un profit. Individul care deține această nouă achiziție este privilegiat în activitatea sa vitală sau măcar în felul cum este apreciat de ceilalți. Legătura între model și imitator este simplă și lipsită de echivoc. Sub masca admirației și invidiei se află mereu avantajele adaptative pe care modelul le deține deja. Fascinația este exercitată de pe o treaptă superioară a așezării mai convenabile, mai favorabile în viață. Modelul a reușit ceva ce ne impune înaintea noastră. Trebuie să-l urmăm ca să nu rămînem în urmă. Construcție și copiere A copia înseamnă evident a reproduce fără originalitate. Există însă în copiere nu doar o lipsă de autenticitate, ci un pericol și mai mare, acela al superficialității. Nu degeaba avem tot felul de cuvinte care arată cu degetul înspre tentativele eșuate ale reproducerii. Imitația, chiar servilă și dornică de fidelitate, este sortită unui act nu doar secund, ci adesea neizbutit, ratat. Ea doar mimează, adică simulează, se face că. Doar îngînă, murmură, șoptește într-un registru minor și chiar persiflează ceea ce vrea să imite. Mai mult se joacă. Imitația este pîndită deci funciar de primejdia facilului, sumarului, expeditivului. Ea nu se poate bucura de temeinicia unei construcții, de o structură interioară bine întocmită, de un edificiu proiectat și edificat cu migală, de un efort susținut care să-i dea un suflu interior. Pericolul plagiatului este că se rezumă la o prestație hei-rupistă, la reproducerea exteriorului, fațadei, ambalajului, că n-are timp, abilitate și bunăvoința să se ocupe și de interior. Și nici un înțelege adesea că ar exista sufletul și spiritul a ceea ce copiază – îl fascinează doar spiritul maimuțărelii. Mascarada De obicei, cînd e vorba de tentative prea puțin premeditate și nicidecum făcute dintr-o opțiune destinală, imitația nu depășește nivelul mascaradei. Ea rămîne o înscenare pripită, o acțiune determinată de un anume tropism, efectuată la un nivel comportamental lipsit și de exigențe superioare, și de mijloace serioase de punere în practică. Și rezultatul rămîne pe măsura recuzitei. Totul se rezumă doar la o încercare de a păcăli pe cei care cască gura, de a rupe gura tîrgului, la a adopta o atitudine falsă și ipocrită, crezută însă avantajoasă. La o festă, la încă o farsă jucată propriei vieți și existențe. (va urma) (lectura acestei serii poate beneficia copios de citirea articolului: Arhetipul încercării, mult mai laborios și mai atent întocmit)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate