Melania Cuc este o scriitoare complexă, care reușește să-și suprindă cititorii prin diversitatea stilurilor abordate. Fără să evite subiecte tabu, ea descoperă o multitudine de valențe, antrenându-i pe cititori într-o călătorie interioară revelatorie. Descoperi motive ascunse, descoperi o lume nouă care ți se oferă în deplinătatea detaliilor. Construindu-și romanul în jurul unui motiv central, Melania Cuc ne atrage în lumea ei, ne face părtași la unul dintre cele mai mari mistere ale umanității. Iluzia Graalului, punctul central al cărții, marchează în mod decisiv fiecare experiență, descriind un drum lung al inițierii, la capătul căruia oamenii vor fi inevitabil alții.
Romanul se concentrează asupra creației, pe care o explică și o justifică în numeroase rânduri. Asemănându-se cu un jurnal, cartea descrie experiențele personale ale autoarei, filtrate prin sensibilitatea inerentă unei oarecare detașări. Privim măcinările interioare, simțim tulburările creatorului, înțelegem permanenta luptă între extreme. Scrisul este disecat, iar cititorii vor descoperi cu stupoare un laborator complex, foarte rar văzut. Produsul final este rezultatul unui travaliu îndelungat, iar aspectul lui trebuie înțeles prin prisma proceselor laborioase care îl preced. Aidoma unei ars poetica, cartea Melaniei Cuc ne aruncă în miezul creației, dezvăluindu-ne frământarea: “Nu am nici un chef de cartea asta, îmi zic. Facerea ei este ca și cum un prunc mi-ar da semn că nu vrea să vină pe lume. Ș-apoi, nu e vorba nici de gestație, nici de travaliu… iar de va fi să vină și ziua sorocului, nașterea nu se desăvârși nici cu bisturiul, nici cu forcepsul. Nu există până în clipa asta, scris pe pagina electronică, decât titlul - Graal - un substantiv clănțănit de atâtea ori în gura ai rea și întruna flămândă a lumii, încât nu știu de ce mi l-am ales dintre atâtea alte titluri de best seller sigur, tocmai pe acesta. Nu știu nici de ce aș scrie tocmai eu o astfel de carte…”
Acțiunea romanului se desfășoară pe mai multe planuri, care se intersectează adesea, reușind să transforme călătoria cititorilor într-o adevărată frescă a conflictului dintre modern și tradițional. Ruptă între aceste două segmente importante din personalitatea ei, Melania Cuc caută o salvare, o modalitate de a contura un nou început. Graalul simbolizează încercarea ființei de a ajunge la idealul superior, de a își stabili un axis mundi față de care să își construiască existența. Fără să încerce să-și camufleze sentimentele, scriitoarea își acceptă pornirile, înțelege că are nevoie de simboluri pentru a putea să existe. Romanul devine astfel o pledoarie percutantă, o înfățișare frustă a sentimentelor, care surprinde prin sinceritate și curaj. Melania Cuc nu se ascunde, ci se înfățișează exact așa cum este ea.
Cu toate că evocă în multe instanțe un peisaj de poveste, cu toate că Satul fără Nume înseamnă atât de mult pentru ea, Melania Cuc este o femeie modernă, care acceptă lumea în care trăiește, fără revolta inutilă caracteristică multora dintre noi. Scriitoarea vorbește cu dezinvoltură despre viața ei, ni se prezintă fără a aștepta nimic în schimb. Cartea se dovedește a fi o confesiune aproape mistică, transmițând emoții cititorilor și oferindu-le o doză complexă de religiozitate. Împletind tradiția cu elementele globalizării, Melania Cuc se dovedește a fi un om modern, mândru, care deși nu și-a uitat rădăcinile, nu refuză niciodată progresul: “Doar din când în când și nu în gând, am nevoie de psihanaliză,- doar sunt o femeie modernă, ce naiba. Nu mai pot supraviețui ca bunica, fără cafea și fără consiliere. Îmi pun întrebări fără de răspunsuri, când m-aș putea îngrășa, bine mersi, cu mici și bere, urmărind non stop la telenovele. Prietena mea, dr. Mari-Anna, la care apelez în clipele de derută, râde de temerile mele cu înțegere (ne) profesională. Nici ea nu-i mai brează - scrie, filmează, scotocește cu vârful de ac (de seringă) în sufletul oamenilor. - Dacă toți cetățenii onorabili ai lumii ar avea maladia noastră, ar fi bine, ar fi foarte bine pentru omenire. Noi ne recunoaștem viciile nu și limitele. Nu-i un capăt de țară când, două sau mai multe detalii din personalitatea unui indivd, se cam încaieră, se ceartă între ele. De aici sare scânteia, se naște Arta, Creația.”
Stilul este baroc, Melania Cuc se axează pe detalii, conturându-și peisajele într-o gamă variată de nuanțe. Cititorul este surprins în fiecare moment, tonurile de gri alternează cu izbucnirile de culoare. Personajele se remarcă prin naturalețe. Scriitoarea ne vorbește despre oamenii din jurul ei, în care ne regăsim cu toții. Viața ei este viața fiecăruia dintre noi, iar căutările ei sunt și ale noastre. Fiecare persoană își caută momentul acela unic, de contact între real și fantastic, iar Melania Cuc reușește să surprindă foarte bine necesitatea de transcendență a ființei umane.
Narațiunea la persoana I fluidizează textul, oferind o ritmicitate aparte. Melania Cuc vorbește cu pasiunea celui îndrăgostit de creația sa, demonstrând că în primul rând contează iubirea pentru cuvânt. Textul ei ne poartă prin timp, de la luptele cruciaților și până la ceașca de cafea din fața fiecăruia. Graalul, simbolul pe care ea l-a ales pentru a ne demonstra pasiunea imuabilă a ființei umane, trece peste barierele temporale, rămânând prezent într-o conștiință pe care autoarea o definește ca fiind colectivă. Fiecare om se află într-o legătură permanentă cu semenii lui, iar cel mai mic gest înseamnă ceva în contextul sistemului din care facem parte. Până la urmă, o tipă în blugi și în cămașă împroșcată poate schimba lumea: “De pe câmpul de luptă al cruciaților spintecați în iatagane, se ridică în cohorte stafiile, fumegă balega arsă de jumătate și miile de bărbați ce juraseră pe Cruce sărăcia și castitatea pe care (poate) nu le respectaseră, se întorc din Cer și din Iad pe Pământul nostru. Ca niște leșuri, peste care uliul planează confuz, trupurile oamenilor și cele ale animalelor, laolaltă, creează decorul perfect de după ultima bătălie din deșert. Acum, până și eu, autorul, sunt derutată, defel duală - partea țărănească cu cea urbană nu se mai luptă între ele pentru o idee. Sunt doar o femeie, una care scrie despre destine foarte posibile - o tipă în blugi și bluză de mătase împroșcată, pe locul de sub inimă, cu picuri de sânge sau… poate-i numai cerneală.”
“Graal” este un roman al trăirii, prin care Melania Cuc reușește să-și hipnotizeze cititorii, să le ofere o mostră autentică de viață. Cuvintele ei ajung direct la inima celor ce le ascultă, demonstrându-ne că poți să reușești bazându-te doar pe credință. Aceasta înseamnă până la urmă iubire. O carte puternică, o carte care ne face să medităm asupra sensurilor ascunse ale existenței noastre. Să rămânem puțin pe gânduri, să mergem spre sfârșitul călătoriei cu încredere. Acolo vom descoperi că Melania Cuc vorbește despre noi, acolo vom descoperi că, indiferent din ce unghi privim, fiecare dintre noi își caută Graalul…


Bibliografie

Melania Cuc – Graal – Nico – 2007