În interviuri, sau în confesiunile literare făcute în prefață, sau în diverse reviste la care colaborează, poeta Angela Nache-Mamier recunoaște apertenența sa la două culturi: „J’ai mis du temps à accepter mes nouvelles racines, que j’approche mes deux pays (d’origine et d’adoption). Celebratio est un aveu d’amour pour tous les deux car ils ont contribué si merveilleusement à ma naissance et ma renaissance.”

Plecată de mai mult timp din țară (la doi ani după Revoluție) și stabilită în Franța, Angela Nache-Mamier este profesoară de limba franceză la un colegiu din Frontignan și un personaj al culturii locale, făcînd parte dintr-o societate de scriitori grupați în jurul Editurii Clapass (din Millau), unde și-a ales să rămînă româncă, să-și reprezinte prima țară.
„Donc j’ai choisi de rester un écrivain roumain et j’essaie de continuer d’ici mon apport à la culture roumaine ou en général, comme tant d’autres Roumains très connus en France Anna de Noailles, Elvire Popesco, Brancusi,Tristan Tzara,Georges Enesco,Victor Brauner, Gherasim Luca, Benjamin Fondane, Cioran, Paul Celan.”
Nu este singură acolo, într-o pagină de jurnal povestește cu umor cum la o întîlnire, din 8 scriitori 3 erau români, iar unul dintre scriitorii francezi îi spunea că editorul său din Paris este român...

Volumul de poeme "Celebratio", cu subtitlul "Ma Roumanie mystérieuse", prin prefața amplă, coperta a IV-a cu cîteva referințe critice înghesuite în corpuri mici de litere, paginile din interior cu multe citate și dedicații trădează o fire volubilă, mărinimoasă, care pare să folosească cît de mult poate din albitura foilor, cu un stil baroc atît în arhitectura paginii, cît și în exprimare.

Citatele din Emil Cioran (de data aceasta intervenția lui Cioran este utopică, în asentimentul romanticilor:«Le seul monde véritable est le monde primitif où tout est possible et rien n’est actualisé », în general poeta îl invocă pe Cioran atunci cînd își ilustrează ideile patriotice, de apartenență la cele două culturi), Chang-Wou-Kien (cu un minipoem delicat, o plasă poetic-meditativă zen în care n-ai cum să nu te lași furat și ronțăit timp bun: „ Avec de grands gestes,/il s’éloigne dans la nuit./Il avait l’air de cueillir/des étoiles.) », J.D.Passos, Albert Camus, Graham Greene, Emma Lazarus ; fragmentele din lecturile de suflet, subliniază ideile autoarei, dar fac și concurență textului principal al volumului, întrețes căi de comunicație, amintesc de o geografie literară…

O altă ciudățenie tehnică este meteahna de a dedica, multe din poezii sunt dedicate, jumătate de volum, astfel că în paralel cu lumea textului poetic se formează o galerie de personaje, un auditoriu cuminte, discret, însă cu o mare forță, însuflețit doar prin invocare, toate cunoștințele poetei sunt învestite de poetă prin simpla numire în personaje (mama, tatăl, « ma grand-mère Floarea, mes grands-parents Ilusz et Mihaly »)

Angela Nache-Mamier reînvie în stil romantic secvențe ale trecutului, chipuri dragi plecate, sau atinge inefabila lume de dincolo, „Ils restent couchés,/Plongés dans les pensées, sau Dans le labyrinthe de nos âmes » (In memoriam), o lume ca un ecran alb în care cei dispăruți o transcriu pe a noastră.
Poeta trece de la o stare de calm meditativ la una de mare intensitate pasională, ca în Incantation, care amintește de imnul românilor prin autoritatea discursului: „Coeurs pairs, veillées d’étoiles/Faites disparaître les mauvais instants
Brûlez-les au-dessus de la terre/Pâles lumières/Pourchassez, jetez les faux soleils
Les frissons troubles, les heures en cendres. »
Nu își cenzurează trăirea, nu adoptă un stil, nici o modă poetică, nu se subordonează vreunei tehnici obsesive, se abandonează doar în apa trăirii, a pasiunilor, a inspirației, fără vreo cenzură, nu caută rafinamentul expresiei. De altfel, încă de la debut (1982 cu volumul Miraculum, editura Dacia, Cluj) și-a manifestat un crez personal femelismul , care este de fapt o redefinire poetică a dreptului la egalitate al femeilor mai demult cîștigat privit din perspectiva feminină și însușit, o privire către bărbat de pe aceeași treaptă, o redefinire orgolioasă: „ Une femelliste n’est pas une féministe, elle reconnaît l’auteure qui se sent capable de ne pas «singer» les muscles linguales masculins, elle se sent l’égale de l’homme, sans aucune envie destructrice. (à l’opposé des féministes trop masculines et psycho-rigides à mon goût). »
Femelista Angelei este o femeie bărbată, o proiecție demnă, ideală !

Poeta sculptează patetic în abanos figuri ale durerii, ale memoriei, « La vieille femme noire,/Toute de noir vêtue/Parle toute seule,/Verse depuis toujours/Dans l’eau salée/Une pluie/ensoleillée/De pétales de maïs » (Pluie de farine de maïs), « Cette femme sèche ne se plaint /Jamais… Elle se nourrit à peine/Courbée sur son tabouret trop bas“(La Veuve ) sau minimalist : « Le grand homme tout de noir vêtu/Est prosterné devant la croix enbois/De l’église » (Le centenaire, le vieil Ilié) .
Poeziile scurte, de notație a trăirii cosmice, pregătesc prin cumințenia lor gravă explozia sentimentală a poemelor mai ample, declamative :
« Le noir absolu/Baisse ses vitres d’argent./Mes mains les effleurent/D’un geste somnolent./Les rêves les connaissent/Les dépassent en courant :/Voies cathédrales-
Des rimes dans les vents » ( Rêver)


Cu o fotografie din Cimitirul Săpânța pe prima copertă a cărții și cu datinile poetizate din interior (hora ielelor- Hora la ronde, nunta cu nelipsita „tzuica” românească ținută în les ploscas- Eclats de noce) sau cu acele realități contemporane care au devenit mărci naționale: „tziganii”, femeile ușoare- Filles de l’Est), volumul „Celebratio. Ma Roumanie mystérieuse ” este un omagiu plin de pasiune adus României, dar și un ghid poetic al tradițiilor românești destinat francezilor.





Angela Nache-Mamier, "Celebratio.Ma Roumanie mystérieuse", Kogaion Editions, Collection Nauta, n°1, 2008





Articolul poate fi citit și în „Revista Nouă”, nr 11