agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-06-24 | |
remus radu
Armata a ajuns ultima salvare a refuzatilor de pe piata muncii, o Spanie plina de capsuni chiar in interiorul tarii noastre. In aceste zile, aproximativ 1.600 de soldati si 200 de militari cu termen redus vor ingrosa rindurile armatei. Operatiunea a inceput miercuri si va continua pina saptamina viitoare. Ultimul val de incorporari va fi in octombrie, cind se vor prezenta la unitati 500 de militari la termen. In decembrie 2006, inainte de intrarea in vigoare a serviciului militar voluntar, toti cei 2.300 de soldati, indiferent de numarul de luni de pregatire efectuate pina atunci, vor parasi cazarmile. La vremuri noi, vrajmas nou - patronul La regimentul de Garda „Mihai Viteazu“ din Bucuresti s-au prezentat miercuri 40 de boboci, de „tilicari“, insotiti, cei mai multi dintre ei, de rude si prieteni. Aveau in jur de 20 de ani, cite o valiza de lemn si, deja, cite cel putin o dezamagire de pe un anume front de lupta de unde plecasera invinsi: razboiul cu patronii. Nu dragostea de tara, spiritul civic sau vreo cutuma la capatul careia sa-si vada confirmata barbatia i-au adus pe ei la poarta unitatii. Lui Adrian Traianovici, 20 de ani, din Popesti Leordeni, i se aratasera demult prin vorbele fratelui sau, angajat militar pe baza de contract, beneficiile vietii de militar. „O sa primim al 13-lea salariu, norma de hrana, haine si e un serviciu stabil“. Nicu Garagau, 20 de ani, din Giurgiu, tine mult la demnitatea lui de om. „Aici n-o sa fie ca la patron, sa te calce in picioare, sa te umileasca, si poate prind si vreo misiune in strainatate, uite asa o sa vad si lumea“. De misiunile in strainatate, „care-s bine platite, la 3-4.000 de euro pe luna“, crede un biban dintr-un colt al camerei, e fermecat si Stefan Stoican, 20 de ani, tot din Popesti Leordeni. Un altul de linga el zice ca mai mult de o mie de euro n-or sa pri-measca. Dar lui Stoican nimeni nu-i face visul bucati, asa, cu una cu doua. „Las’ ca-i bine si o mie de euro, fie primit la baiatu’! Si daca n-o fi sa plecam, tot e mai bine decit la patron.“ „Armata-i mai buna ca Occidentul“ Florentin Patrascu, 20 de ani, din Giurgiu, lucra pina mai ieri la un service auto si nu i s-au inchis nici acum ranile dobindite in lupta zilnica pentru chenzina: ,,Nu mai suportam privirea patronului, ma privea intotdeauna de sus, aici o sa am un loc de munca sigur, o piine alba si stabila“. Florin Badea, 24 de ani, din Alexandria - Teleorman, a jucat la Rocar, ca fundas, si vindea pantofi intr-un chiosc al sora-sii, sponsorizata de un italian batrin. A simtit el ca nu-i de mare viitor cascarabeta si iata-l acum asteptind sa intre la frizer, cu gindul la nisipurile fierbinti de prin Irak sau Afganistan. „E buna si mia de euro!“ O calfa de zidar din comuna Bolintin Vale, Catalin Stefan, 20 de ani, ajunsese la o raspintie de drum, dar parintii i-au risipit indoielile. „N-a vrut nici unul sa-mi faca o carte de munca, ma saturasem, as fi vrut sa plec in Italia sau in Spania. Dar ai mei m-au convins ca armata-i mai buna ca Occidentul.“ Un "Nu" ferm ochelaristilor Ofiterii care i-au luat in primire admit si ei ca pe ultimii metri ai incorporarii „fortate“ au fost chemati la oaste mai degraba cei care vor sa ramina pentru ani si ani in rindurile gradatilor. La regimentul de Garda „Mihai Viteazu“, cunoscut in mediul militar pentru rigoarea de proverb a instructiei, se tine chiar in aceasta perioada un concurs pentru angajarea de militari pe baza de contract. Printre conditii: virsta maxima 26 de ani, candidatul trebuie sa fie absolvent de minimum invatamint profesional, sa aiba inaltimea 1,75 - 1,85 metri, aspect fizic placut (sa nu poarte ochelari, fara semne particulare pe fata). „Tilicarii“ au stat minute in sir cu urechile ciulite la vorbele candidatilor. Misiunea „la coroane" Maiorul Adrian Perdun a explicat ca misiunile celor din regimentul pe care il reprezinta sint ceremoniile militare funebre si garzile de onoare de la diferite institutii ale statului. „Leafa de inceput a unui angajat se duce in jur de zece milioane, dar sansele de-a pleca de aici in misiuni in strainatate sint mici. Foarte mici.“ Comandantul unitatii, colonelul Marian Tudor, ne-a declarat ca misiunile cele mai periculoase ale gardistilor sint depunerile de coroane. „Nu stii niciodata cit dureaza depunerea a 10 sau 40 de coroane.“ L-am intrebat pe unul dintre noii recruti, Adrian Traianovici, daca a aflat ca tocmai in aceste zile un alt militar roman angajat pe baza de contract a murit in Afganistan. Nu i-am fisurat indirjirea: „Mai bine mort la datorie decit sarac!“ 24 iunie 2006 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate