Sabato - Inainte de tacere

De curand numele Sabato a capatat pentru mine un inteles, un inteles pe care l-am recunoscut in esenta, amintindu-mi-l de la acele epopei ale omului, de la acele mituri traditionale. Dupa ce l-am citit pe Sabato, l-am imbratisat ca pe un tata regasit dupa lungi rataciri.
"Inainte de tacere" este cartea pe care o recomand tuturor tinerilor, pentru prima data cand imi permit eu sa fac o recomandare de gen. De obicei, descoperind comori ascunse prin carti uitate, le strangeam posesiv la piept si nu le dadeam drumul decat sa le pun dosit in rafturi. Nu vorbeam nimanui despre ele, nu le tradam secretele. "Inainte de tacere" este altceva, este mult mai mult, neimpartasirea ei este un lux, "un lux pe care parintii copiilor care mor de foame nu si-l pot permite". Toata cartea pare a creste sub indemnul lui Emil Bosse: "Culege adevarul si du-l in lume!"
La inceputul acestei carti am crezut ca voi fi din ce in ce mai trista pe parcursul ei, pana la epuizare, dar m-am inselat, am devenit din ce in ce mai interesata, lucida, apriga pana la marturisire, revolta. Sabato cu aceiasi maiestrie dovedita in Tunelul, Despre eroi si morminte, pune cap la cap acest testament, scris in special tinerilor cautatori de adevar, de viata, de regasire, de definitie a umanului. Regasim un manunchi de intamplari, de relatari, adevaruri, traite de scriitor sau decupate din ziar, statistici infricosatoare: "doua sute cincizeci de milioane de copii exploatati", "mai scunzi decat copii nostri (...)sufera de boli infectioase, rani, amputari si umilinte de toate felurile", "in ultimii trei ani patru mii sase sute de copii au fost asasinati in Brazilia", boli crezute eradicate isi fac aparitia (sifilis, holera). Imoralitatea, preocuparea unora pentru a trage o perdea de superficialitati peste ochii nostri, "zeificarea tehnicii", toate duc la ruperea omului de conceptul umanitatii. Shelley prezisese deja in versuri: "Un popor moare de foame pe campuri necultivate!"
Tristetea, suferinta, iata nenorocirile de care fugim toti ca niste bezmetici, uitand cu desavarsire "unde este suferinta, este si pamant sacru". "Monstrul cu trei capete: rationalismul, materialismul, individualismul" este cel care a avut grija ca "cei de jos" sa ajunga "cei din afara", fara a cunoaste macar acest proces, ci doar trezindu-se la un moment dat inafara Planului.
Il regasim pe Sabato pictor, ii simtim bataile inimii, il vedem stand la capatul mesei noastre, dar si alaturi de grupul lui Breton de suprarealisti, urcand scarile pana la etajul sase si oprindu-se putin inainte sa bata la usa pe care statea agatata o placuta: "Ici Cioran".
"Inainte de tacere" este o carte despre oamenii de azi, ce a mai ramas din ei, si este licarirea sperantei, indemnul la lupta pentru cei ce vad, pentru ca ei sunt cei care nu au voie sa ignore si nici sa se cufunde in deprimare.