|
Biografie Emil Brumaru
Emil Brumaru (n. 25 decembrie 1939, Bahmutea, Basarabia) este un scriitor și poet contemporan român.
Fiul lui Grigore Brumaru, funcționar CFR, și al Elisabetei, învățătoare. Urmează Liceul Național (absolvit în 1955), Facultatea de Medicină din Iași (1963). Devine medic la Dolhasca (1963-1975), din 1975 renunță la medicină pentru a se dedica exclusiv scrisului.
Apreciat în egală masură atât de critica literară, cât și de publicul larg, reușește să impresioneze și prin personalitatea sa non-conformistă. Are rubrici în România literară, Ziarul de Iași și în Suplimentul de cultură, a scris în revista Plai cu boi, dă interviuri în revistele mondene, participă la discuții pe Internet.
Debut cu poezii în revista Luceafărul, debut editorial cu două volume, ambele publicate în 1970, Versuri și Detectivul Arthur. Poemele sale au fost incluse în antologii din România, Germania, Franța, Anglia.
Scrieri
Versuri, 1970
Detectivul Arthur, 1970
Julien Ospitalierul, 1974
Cîntece naive, 1976
Adio, Robinson Crusoe, 1978
Dulapul îndrăgostit, 1980
Ruina unui samovoar, 1983
Dintr-o scorbură de morcov, 1998
Poeme alese, 2003
Opera poetică (2 vol., 2003, 3 vol., 2006), antologie de autor
Fluturii din pandișpan, 2003
Poezii (carte la borcan), 2003
Cerșetorul de cafea, 2004
Submarinul erotic, 2005
Infernala comedie, 2005
Dumnezeu se uită la noi cu binoclul, 2006
O brumă de paiete și confetti, volum de colecție semnat împreună cu Șerban Foarță, 2007
Cîntece de adolescent, 2007
Povestea boiernașului de țară și a fecioarei..., 2008
Ne logodim cu un inel din iarbă, 2008
Opere I. Julien Ospitalierul, 2009
Opere II. Submarinul erotic, 2009
Premii și distincții
Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut, 1970
Premiul Național de Poezie "Mihai Eminescu" (2001), pentru Opera Omnia
Premiul de Excelență la ediția a XXVI-a a Festivalului "George Bacovia", 2005, pentru întreaga activitate scriitoricească
|
Texte Recomandate
