Biografie Ernesto Che Guevara
Dr. Ernesto Rafael Guevara de la Serna (n. 14 iunie 1928 – d. 9 octombrie 1967) mai cunoscut sub porecla sa de Che Guevara sau el Che a fost un revoluționar de stânga, lider al regimului comunist cubanez și insurgent sud-american.
S-a născut în Argentina, la 14 iunie 1928, în localitatea Rosario del Fe, ca cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii prospere, tatăl fiind Ernesto Guevara Lynch, iar mama Celia, având strămoși basci, irlandezi și spanioli. La vârsta de doi ani se îmbolnăvește de astm bronșic, iar de la vârsta de 3 ani a învățat șah de la tatăl său și a participat chiar la concursuri începând de la vârsta de 12 ani. Mama sa l-a învățat franceza, pe care o va vorbi în mod curent, fiindu-i utilă mai ales în experiența africană de mai târziu. Mătușa sa, de care era foarte apropiat și care a crescut-o pe mama sa de la moartea prematură a părinților acesteia, era comunistă. În timpul adolescenței, profitând și de perioadele de repaus provocate de crizele de astm, citește din Pablo Neruda, Jack London, Emilio Salgari, Jules Verne, Sigmund Freud și Bertrand Russell. Arată, de asemenea un mare interes și pentru fotografie. Cu toate acestea, în 1942, la liceu, joacă rugby în echipa școlii. Reformat din cauza bolii, se ambiționează să ajungă doctor. În anul 1948 se înscrie la facultatea de medicină din Buenos Aires. În decembrie 1951 începe o călătorie prin America Latină. În ianuarie 1952 ajunge în Chile, unde descoperă mizeria în care trăiau minerii din nordul țării. Ajunge în Peru, în Amazonia, în Columbia și Venezuela. Revine acasă complet schimbat. Descoperise marile inegalități din America Latină, tragica viață a indienilor, aroganța militarilor.
După ce își ia diploma în medicină (12 iunie 1953) pleacă din nou: Bolivia, Peru, Ecuador, Guatemala. La 27 iunie 1954, președintele cade victimă unui puci militar. Rămâne în Guatemala până în septembrie 1954, apoi pleacă în Mexic, unde la 26 iunie 1955, îl întâlnește pe Fidel Castro. În această perioadă e supranumit Che.
În Guatemala o cunoaște pe Hilda Gadea, prima soție. În Cuba, Pe 2 iunie 1959 o ia de nevastă pe Aleida March, după ce, la 22 mai 1959 divorțase de Hilda, cu care avea o fetiță, Heldita. Cu cea de-a doua soție are 4 copii: Aleidita, Camilo, Celia și Klaus.
***
Forțele speciale boliviene află de la un informator locul unde se află cantonați luptătorii și mai mult de 1800 soldați sosesc în La Higuera. La 8 octombrie sunt încercuiți în zona râpei Quebrada del Yuro și Guevara ordonă ca grupul să se despartă în două, unul cu bolnavi fiind trimis mai în spate, iar Che, cu ceilalți rămași, rămâne să țină piept trupelor boliviene. După trei ore de lupte Che este capturat împreună cu Simón Cuba Sarabia. Che s-a predat după ce a fost rănit la picior iar pușca deteriorată de un glonț. Conform soldaților bolivieni el ar fi strigat: "Nu mai trageți! Sunt Che Guevara și valorez mai mult viu decât mort." Această declarație este în totală contradicție cu comportamentul (pe care îl voia exemplar) lui Che din timpul gherilei din Cuba dar ar putea fi explicat prin faptul că era într-o situație fără ieșire. O altă versiune a capturării spune că ar fi murmurat, pur și simplu: "eu sunt Che Guevara".
Se pare că Rodriguez i-a dat ordinul de execuție sergentului bolivian Mario Terán, cu precizarea de a nu-l desfigura iar rănile provocate să pară fi făcute în timpul unei lupte. După alte surse Mario Terran ar fi fost ales prin tragere la sorți, în cadrul trupelor boliviene, fiindcă ar fi existat o ceartă în privința celui care ar fi avut "privilegiul" de a-l ucide pe Che. După versiunea lui Rodriguez, el l-ar fi anunțat pe Che despre iminenta execuție, acesta i-ar fi încredințat un mesaj pentru soția sa, cei doi s-ar fi îmbrățișat, iar Rodriguez ar fi părăsit școala. Această versiune este contestată de șeful foțelor speciale boliviene, căpitanul Gary Prado, care spune că Rodriguez l-ar fi amenințat pe Che iar acesta l-ar fi scuipat, spunându-i că e un trădător.
Mai multe persoane l-au putut vizita pe Che, printre care învățătoarea din sat, care i-a adus mâncare și care își amintește următorul dialog:
"-De ce cu inteligența și fizicul dumneavoastră, familia și responabilitățile pe care le aveați, v-ați pus într-o asemenea situație? -Pentru idealurile mele."
Cu puțin timp înaintea lui Che sunt executați Simeón Cuba și Juan Pablo Chang. În 1977 revista Paris Match a publicat un interviu cu Mario Terán despre ultimele clipe ale lui Che Guevara.
"Când am intrat Che era așezat pe o bancă. Când m-a văzut m-a întrebat: "Ați venit să mă ucideți?". M-am simțit intimidat și am lăsat capul în jos, fără să răspund. Atunci m-a întrebat: "Ce-au spus ceilalți?" I-am răspuns că nu au zis nimic iar el mi-a replicat: "Erau viteji." Nu îndrăzneam să trag. În acel moment vedeam un Che mare, foarte mare, enorm. Ochii îi scânteiau intens. M-am gândit că îmi va lua pușca cu o mișcare rapidă. El, însă, mi-a spus: "Fii liniștit și țintește bine! Vei ucide un om!". Atunci m-am retras către ușă , am închis ochii și am tras o primă rafală. Che, cu picioarele zdrobite, a căzut la pământ, zvârcolind-se și pierzând mult sânge. Mi-am venit în fire și am tras o a doua rafală care la lovit în braț, în umăr și în inimă. Era, în sfârșit, mort."
Corpul său și cele ale celorlalți luptători au fost luate de armata boliviană și duse, cu ajutorul ofițerilor americani și agenților C.I.A., cu elicopterul în orășelul Vallegrande, unde au fost expuse pentru mass-media, în spitalul local. Sute de persoane, soldați, civili și curioși au venit să vadă corpurile. Călugărițele din spital și din oraș au remarcat asemănarea frapantă cu Isus și i-au tăiat șuvițe din păr pentru a le păstra ca talismane.
După amputarea mâinilor de către un medic militar, pentru a autentifica corpul și a păstra o probă a morții sale, oficialii bolivieni l-au îngropat într-un loc secret. După execuție, militarii bolivieni și Félix Rodríguez și-au împărțit lucrurile lui Che, incluzând cele două ceasuri (printre care un Rolex încredințat lui Che de un camarad muribund) și jurnalul Lui Che Guevara în Bolivia. Astăzi o parte din lucrurile sale (prinre care lanterna sa) sunt expuse la sediul C.I.A. La 15 octombrie Castro recunoaște moartea lui Guevara și proclamă trei zile de doliu național. Moartea sa a fost percepută, în acel moment, ca o grea lovitură pentru mișcările revoluționare sud-americane și pentru lumea a treia. În 1997, rămășițele lui Che și ale altor câțiva camarazi sunt exhumate și identificate cu ajutorul probelor A.D.N., de către o echipă de medici legiști cubanezi, apoi transferate în Cuba. El a fost înmormântat cu funeralii de erou național, împreună cu șase dintre camarazii săi de arme din Bolivia, în mausoleul din Santa Clara (orașul pe care îl cucerise în timpul revoluției din Cuba).
|