Pagina: 1
... amorf...
: Hepta
Poezie 2009-10-24 (1232 afişări)
pagina autor
... regresului...
: Hepta
Poezie 2009-10-22 (1009 afişări)
pagina autor
... spre culoarea...
: Hepta
Poezie 2009-10-22 (1213 afişări)
Atelier
...încă un pas...
: Hepta
Poezie 2009-07-09 (1770 afişări)
pagina autor
Din amurg
:
Poezie 2008-03-22 (1245 afişări)
pagina autor
Două
:
Poezie 2008-03-22 (1123 afişări)
pagina autor
O floare
:
Poezie 2006-04-20 (1359 afişări)
Atelier
Frească uitată
:
Poezie 2006-04-20 (1415 afişări)
Pagina: 1 |
|
Pagina: 1
OffTopic Mi-ai furat
OffTopic Ma pierzi prea usor
Aproape superb.
Recitind
bada bing bada bum
Poezia este un mesaj si o melodie
OffTopic simpaticut
OffTopic urs
vaxuieste cateva minute la ea
Și eu
Pagina: 1
|
|
|
|
Biografie Cosmin C. M.
Am decis sa dau glas chemarii de a arunca intr-adevar cateva cuvinte despre mine.
Viata mea este relativ banala, nimic deosebit fata de mii sau milioane de alti oameni.
Copilaria a decurs in imaginatia si entuziasmul prieteniei, a strictetii impuse de parinti sau bunici si in vremurile bombardamentului cultural media post revolutionist.
Si totusi, cand aveam vreo 14 ani, am pus mana pe o carte - obisnuiam sa mai citesc cate ceva. Cartea se numea Dune si e oarecum faimoasa. A avut un impact imens asupra conceptiilor mele si mai ales asupra preconceptiilor. A fost momentul in care am incetat sa mai cred tot ceea ce mi se spune daca eu nu concluzionez, pe baza logica sau fizica, acelasi rezultat. Am inceput sa-mi pun intrebari, intrebari care, in viziunea mea, erau esentiale: ce sunt? incotro ma indrept? ce imi doresc? ce este dumnezeu? ce este viata? ce este un deja-vu?...
Totul s-a schimbat si s-a metamorfozat intr-o opinie solida a universului inconjurator... in timp desigur... mi-au trebuit 10 ani si o palma de realitate ca sa pot raspunde.
Poezii am scris de mic - fascinat probabil de pasiunea fratelui meu pentru ele. In timp s-a accentuat ca o latura artisca as indrazni sa afirm. Mereu atras de Eminescu, probail fiindca am identificat in el acelasi stil sau poate gandire - desigur si din fericire asta s-a intamplat dupa ce stilul propriu incepuse sa fie definit - altfel mereu ar fi staruit in mine o intrebare: oare incerc sa imit sau asa sunt eu defapt?
Trecand peste anii liceului unde orice fata care imi fura inima devenea o muza a rimelor si ritmului ma gasesc in prezent ingenunchiat in fata inadmisibilei urme de decenta umane pentru sursa vietii lui: omul egoist, orb si furios... un om agitat si ocupat, un om fara onoare si respect. Nimic nu-l poate opri pe om... nici macar el insusi. Of cruda soarta - te vei opri vreodata?
PS
Au mai trecut cativa ani de cand eram ingenunchiat. M-am ridicat si am inceput sa pasesc.
|
Texte Recomandate
