agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Niculescu Ioana[JONIC]

 
 Sunt un castel de nisip
 Nu a înscris o poză!


Oraş de reşedinţă: Galati
Are limba maternă Are limba maternă


Biografie Niculescu Ioana

Pagina personală web Niculescu Ioana


 
Adresa directă a acestui autor este : 

Authorship & Copyright Protection (beta):
 Colecţiile active ale acestui autor::

Cele mai recente texte introduse:

Poezie (16)
Proză (1)
Toate (17)

Cele mai recente texte introduse:

Comentarii:

Texte înscrise în bibliotecă:

Pagina: 1

Noaptea de Crăciun : Lecție de viață
Proză 2009-07-05 (3161 afişări)


Pagina: 1

Pagina: 1

OffTopic te reprezinta

OffTopic continua sa scrii

OffTopic astept sa te mai citesc

Te citesc cu plăcere

mi-a plăcut, bravo

Frumos

îmi place e simplă și reală

mi-a plăcut poezia


Pagina: 1



Biografie Niculescu Ioana

Sunt cerul sau marea din priviri ..
Sunt calea ta de lumină
Sunt mâna ce visu-ți poartă
Sunt ziua caldă și senină,
Sunt a nopții geană vrăjită
Sunt pasul tău pe-al plăjii drum
Sunt zefirul dimineții înmiresmat
Sunt al primăverii parfum.

Am îmbrățișări de rouă
Am chemări înfocate în suflet,
Am susur în inimă când plouă.
Am umbre de val,colorat pamflet
Am stropi de vise în privire
Am zbateri de aripi închise-n timp,
Am pașaport spre nemurire...
Asta sunt...un castel de nisip


Sunt un castel de nisip zgribulit,
De furia valurilor mă feresc,
De soare, și de răsărit,
Și doar cu stelele mă sfătuiesc!
Dar dincolo de umbra ta,
Sunt plină de banalul eu,
Și cândva îmi doream perfecțiunea,
Și azi, și maine...și mereu
Și când mă-nalț până la stele,
Acolo sufletul e-o poartă..
E poarta ce m-asează între ele,
Și ele îmi citesc în soartă!
Dar, doar un val... e deajuns,
Să mă dărâme, să-mi ia visul,
Să-mi fure al meu nepătruns,
Și să mi-l ia pe dânsul...
Și dacă-mi ia visarea, zborul,
Nu mai sunt, nu mai am nimic,
Mă pierd cu valul și cu dorul..
Rămân doar..URME DE PAȘI PE NISIP



poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!