Sunt iarăși viu.
Mi-am amintit de cum schițam odată galaxii și am zis să dantelez emoții. Speram că așa o să le înțeleg mai bine.
Când mica fiară și-a arătat colții, și-a încruntat monosprânceana și mi-a fulgerat palatul, neștiind că am abonament.
A fost un preț plătit pe lecțiile ce aveau să se spargă la țărm.
Vrăjitoarea cea mare își fumase demult cătușele și acum îi veneau în minte doar lupte greco-romane. A calmat pe Shiva și s-au deschis dimensiuni cosmice.
Am continuat de unde am rămas când eram și nu eram noi. Cu tot cu lună, cu stele, cu vrăji și cu lichele, toate par capitole demult creionate.
Sunt iarăși viu.
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.
Texte Recomandate
