Ploaia s-a oprit.Mă scotea din mine ploaia aceea. Acum însa împlinirea șade în ea. Doar în ploaie mă reproiectez. In artă nu pierzi nicicând. Uneori sunt ingrozit de concepte abstracte. Îmi sunt necesare acum.
Sunt slab in lumea morți. Râzând ingnorant moartea se reactualizează. Despre moartea iubitei nu am gândit de mult. Ea a spus totul in momentul deconectari de nonetern. Monstrul se zbate in mine desfigurând arbitrariul. Spre infint ne indreptăm... câta neliniste. Legile asigură liniște turmei.
Acum vorbit cu tine. Am fost prea crud? Absent? Etern? În mine salașluiește cel mai mare opozant al emoției:Rațiunea. Dar tot in pântecul femei șade actiunea. Desfatarea in izvorul lipicios e unicul motor al actiunii. Aș putea trece drept libidinos. Astfel sinceritatea mă aduce in cotidian.
Din suflete neîmpacate apare continuitatea. Astfel ne aruncăm speranta in eternitate. Talentul e întâmplator la fel nu suntem noi.
Siropul poeziei pare absurd... judecati de gust... de valoare...
Ai grija cu cine si unde te duci.