Cand vrei sa faci dreptate reusesti sa incomodezi pe toata lumea: ranesti orgolii, distrugi anumite complicitati, pui in pericol solidaritatea prieteniilor. Si totusi vrei dreptate cu orice pret. Cu adevarul pe umeri ramai calm, tenace, si iesi bine din toate confruntarile. Incerci sa devii credibil prin exemple de intransigenta, de incoruptibilitate, de patos justitiar. Alaturi de "daruirea" morala, care nu resimte sacrificiul ca pe un sacrificiu propriu-zis, -prin etica dreptatii resimti o implinire, o asumare, un gest indubitabil al actiunii melancolice, care se dezvolta din splendoarea necesitatii. Adevarul nu face altceva decat sa se inghesuie ca o pasare in interiorul omului, dar nu indraznim sa o incalzim de teama ca isi poate misca din nou aripile si o sa zboare.
Pentru cel ce face dreptate, nu sacrificiul e "starea" lui specifica, ci firescul. El vrea"sa fie viu", sa se bucure de cel din jur. Pentru glasuitorul adevarului, curajul e un efect secundar al sperantei. Mai toti avem in ranita bastonul dreptatii. E un maret prilej de suferinta sa incercam calea dreptatii si adevarului! Sa ajungi la dreptate nu e usor: strabati un complex labirint al cunoasterii!
Scepticul considera ca omul adevarului joaca un rol prost. Se preface ca nu stie cine are, pana la urma, dreptate. Se gaseste intotdeauna cate un iresponsabil dispus sa ne inlocuiasca lucrurile facute cu dreptate rapid prin suficienta si obraznicie. Se lasa manevrat de un context pe care nu se straduie sa-l asimileze. Refuza cu nonsalanta sa devina cat mai drept. A uitat misterul adanc al noptii desertice, fantezia amiezii frunzelor, racorile amurgului montan, zgomotul marii in zori. Cel care a naufragiat o data in misterele adevarului se teme și de ape liniștite. Nebunia sau prostia lui merge mana-n mana cu vulgaritatea si cu lipsa de caracter. Stricatorul de adevar e simultan grosolan si imoral. Cei care nu cred in adevarul crestin, spera in van ca vor reveni pe pamant intr-o noua reincarnare, prin metempsihoza. Vorba cioraniana: toate iluziile le sunt inca permise... Si totusi, de ce sa se odihneasca in intervaluri nebuloase si sa tot revina?
E greu, cand esti inconjurat de realitati neclare, de grupuri de sceptici si nebuni, chiar daca, prin frecventa si intensitatea lor, par obisnuinte, fenomene familiare. Tocmai pentru ca e un cavaler al normalitatii, omul adevarului e, prin fire, bine-dispus si iertator. E functionarul tolerantei. Dar trebuie sa fie drept pana la capat, intrucat a califica o fapta drept meritorie e numai daca ea a fost savirsita fara placere meschina. Mizeriile contextuale pot ucide prospetimea gestului si a rostirii binelui. Orgoliul victoriei dreptatii poate fi soporific. Nu sunt ireprosabili nici adeptii adevarului pe jumatate spus. Nici ei nu sunt scutiti de inertii, inadvertente. Nu sunt oameni perfecti. Adevarul suprem il gasim doar in ceruri.
Sa pornim cu acceptarea valorificarii bunului tonus, a iubirii actiunii si sa stim ca numai dupa ce cunoastem adevarul si splendoarea vietii pamantene, avem o sansa de a ne reuni cu Dumnezeu. Binele dreptatii se transformă în vointa pasionata a faptei sublime, te arunca in raul timpului creator si mai departe, dincolo, in Marele Deschis. E asemeni conceptiei luminoase tagoriene polarizand in jurul ideii de armonie universala.
Croiala viitoare a destinului unor “vecini” se bazeaza pe intrebarea: vom rezista fara simtul adevarului? Adepti fanatici pana mai ieri ai raului, au devenit peste noapte persoane de indispozitie cartitoare. Nu e vina nimanui ca au fost candva adepti ai raului, ei si-au ales singuri calea rea, dar e bine ca s-au vindecat. Dreptatea e ca iubirea: transforma si iadul în rai, – ii vindeca pe nebuni! Spiritul dreptatii neexercitat la momentul potrivit, se mai poate exercita, in ultimul ceasul. Sa dea Dumnezeu sa nu fie prea tarziu...
Atunci cand cuvantul “adevar” si-a pastrat in om, neatins, prestigiul, lanturile adorarii ii stimuleaza evadarea din inchisoarea de lut. Omul isi incheie misiunea dreptatii numai cand sufletul sau e la finalul aventurii in lume si e nevoit sa-si lase armura mostenire. Mii de miresme vor alerga in zbor si vor picta o lume mai buna, iar parfumul de orhidee al adevarului va broda aripile unui nou inger.