Cum dosarul procesului protocronist dintre ou și găină zace prăfuit și nerezolvat în arhiva Academiei Române, n-ar fi rău ca domnii savanți să ne scoată măcar din dilema asta cu accente capitaliste: ce a apărut mai întîi, omul sau buzunarul?
Dacă ne raportăm la evoluția speciei, buzunarul se plimba nonșalant pe burta cangurului înainte de a se da omul jos din maimuță și de a-și inventa pantalonii întru ascunderea rușinoaselor semne ale diferențierii.
Mult mai tîrziu, cînd banul a devenit ceva la fel de rușinos ca sexul, cetățeanul a plagiat de fapt buzunarul cangurului, dîndu-i funcția de izmană monetară, rudă apropiată cu pardesiul de piele numit portofel, cu marsupiul de oțel al băncilor și verișor primar cu buzunăroiul găurit al Caritasului de la Cluj.
În iconografia creștină sfinții n-aveau buzunare, fiindcă bogăția nu ținea loc de virtute.
Mai degrabă decît libertatea marxistă, bogăția poate fi, la o adică o necesitate înțeleasă.
Nu întîmplător cuvîntul hazna, adica vistierie turcească, a căpătat la noi o încărcătură mult mai umană.
N-aș fi apelat la serviciul de iluminat public al Academiei Române dacă zilele trecute secretarul general al Uniunii Democrat Creștine, Ion Gâltan, punînd în brațele delicate ale rectorului Emil Constantinescu lista viitorilor primari ai Convenției Democratice, n-ar fi afirmat cu mîndrie că respectivii candidați – avînd conturile gata burdușite – „ nu pot fi cumpărați întrucît sumele pentru care ar accepta să discute acești domni încep de la 500.000 de dolari în sus ”.
Haida, de, mi-am zis. Se duce dracu’ generația blajină a lui Crin Halaicu, ce-a palmat pe sub dugheana privatizatului chiar și amărîta sută de parai.
Vin incoruptibilii cu buzunarele intransigente, marii chirurgi, care nu operează decît apendicita milionului și platfusul miliardului.
Vin, în sfîrșit, bogații buni ai opozițiai, să le arate îmbogățiților rău mirositori de la putere ce damf de ulei de trandafir și spermanțet au conturile dumnealor, fiindcă așa îi stă bine coanei Democrații: la alegători ticălos de săraci, primari înduioșător de bogați.

21 noiembrie 1995