Cunoaste-te pe tine insuti


Totul este (in) mit(1) . Iar existenta asa zisei "realitati" "fragmentare si discontinuue", ce pare a strivi mitul sub covârsitoarele sale "evidente", nu se datoreaza decât constintei ce nu mai poate intrezari "realitatea mitica". Colbul cazut peste ochi pare a fi rupt magicele si organicele legaturi cu geneza si fiintarea lumii. Dar "orbirea" pe care o aduce colbul este una vremelnica si tine de "urcusurile si coborâsurile" constiintei umane. Dincolo de aceste fluctuatii si "deveniri istorice", lumea (cosmosul) exista prin sacralitatea ei.
Semne care atesta acest adevar au fost "incrustate" in toate timpurile. Iar pentru a nu cadea prada "indoielii" (unicitatii) si "inselarii", se cuvine a afirma ca aceste semne nu vorbesc de o lume sacra in opozitie cu o lume (sa-i spunem) profana. Nu sunt doar semne ale "lumii sacre", ci semne care atesta ca lumea este sacra.
Incercarea de a patrunde in aceasta lume a semnelor inseamna a raspunde unei tentatii ce poate aduce in dar râuri de apa vie, dar si chinuri sfâsietoare.
Ramâne sa indraznim sa pasim intru lumina.

* * *

Oaza a mostenirilor culturale, punct nevralgic in geografia sacra , Delfi si-a salvat intr-un fel menirea lasând mostenire, printr-o spunere devenita banal de celebra, unul din semnele eternitatii. "Gnoti seauton" - cunoaste-te pe tine insuti - face posibila intoarcerea constiintei inspre mit.
Din nefericire, indemnul delfic si-a pierdut pentru "mersul si intelesul lumii" semnificatia pe care o are in adâncimea lui si pe care o manifesta initial, ca deviza si marturie a zeului Apollo, in raport cu cei carora li se adresa.
Dar cum "mersul si intelesul lumii" poate doar sa consacre intr-un fel sau altul un mesaj, fara sa-i stirbeasca semnificatia profunda, "Cunoaste-te pe tine insuti" ramâne un mesaj divin si prin asta se situeaza in sfera "teo-logiei", desi pare initial a fi vorba doar despre "auto-logie".
In saracirea (spirituala) frumos poleita, pe care o seamana istoria si curgerea ei (epoca de fier - kali yuga - in care traim si in zilele noastre), departe de ceea ce avea sa inteleaga Socrate prin el, indemnul delfic a devenit o sintagma cu un puternic ecou din care nu au incetat sa se nasca demersuri mai degraba psihologice si psihanalitice*(2) , decât metafizice si spirituale. Desigur, lingvistic, el nu a suferit modificari, dar semantic, prin actualizarea la un anumit mod de a constientiza existenta, el a devenit mai degraba "cunoaste-te pe tine", o ratacire in labirintul individualitatii.

Fatalitatea, sau "sansa" unei existente anemice si frânte de esenta, face sa fie ignorata tocmai cheia intelegerii reprezentata de "insuti", ce are rolul determinativ de a lumina, de a scoate din labirint, sugerând cautarea adevaratei identitati, aflate dincolo (in opozitie) de ceea ce poate insemna "tine". " Nu stiti ca voi sunteti templul lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi ?"*(3)
Mai exact, "cunoaste-te pe tine" nu poate conduce decât la o cunoastere a "ego"-ului, implicit a efectelor cauzelor existentei acestuia, ce doar atesta instrainarea si stabileste net opozitia dintre tine si insuti. In schimb, "Cunoaste-te pe tine insuti" indruma spre cunoasterea radacinilor primordiale, a samântei divine ("Duhul lui Dumnezeu").
Opozitia "tine" vs. "insuti" este sugestiv reprezentata in nenumarate mituri si povesti, printr-o lupta acerba intre cei doi poli (lupta intre zei si titani, dintre Fat-Frumos si Zmeu etc), in realitate cei doi fiind manifestarea aceleasi entitati: "Omorâtorul si Dragonul, sacrificatorul si victima sunt Unul in spirit inapoia scenei, unde nu exista contrarii ireductibile, in timp ce ei sunt dusmani de moarte pe teatrul unde se desfasoara razboiul perpetuu dintre Zei si Titani."*(4)
Fiintarea in mit este, bineinteles, daruita si posibila datorita acelui"insuti". Realitatea lui "tine" si instaurarea ei nu face decât sa taie (pentru constiinta generata de realitatea lui "tine") legaturile cu sacralitatea.
Indemnul delfic nu se implineste decât printr-o "moarte", in fapt "moartea" "ego"-ului ce face posibila "(re)nasterea" (re-aflarea) "Duhului lui Dumnezeu", toate fiind sa fie prin miracolul sacrificiului (sacrum facere). Negarea lui "tine" prin "insuti" este pretul care trebuie platit la poarta spre sacralizare(a constiintei).
In discursurile lui Meister Eckhart se intâlneste deseori exprimata aceasta idee la modul cel mai transant : "imparatia lui Dumnezeu nu este a nimanui, decât a mortului perfect." "Nimeni nu este bogat in Dumnezeu care nu a murit complet pentru sine insusi."
Pelerinajul de la "ego" spre "Duhul lui Dumnezeu", de la "tine" spre "insuti", chinul inchinarii, se poate "intâmpla" printr-o continua saracire a primului: ----("…Fiilor, cât de greu este celor ce se incred in bogatii sa intre in imparatia lui Dumnezeu ! Mai lesne este camilei sa treaca prin urechile acului, decât bogatului sa intre in imparatia lui Dumnezeu." *(5), ". Fericiti voi cei saraci, ca a voastra este imparatia lui Dumnezeu."*(6) ) , pâna in zorii mortii acestuia: "…Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine…"*(7)
Dar, din nefericire, in evolutia spre si prin modernitate, ajungând in prezent, "ego-ul", prin rigorile si mentalitatea impusa de societate, a reusit mai degraba "sa se imbogateasca", pâna spre exagerare - trista si fatala bogatie - , decât "sa-si afle saracia" si sa respire in simplitate - sfânta si eterna bogatie.

*1 In continuarea afirmatiei "Totul este (in) mit" ar putea veni urmatoarele "Totul este nascut din mit, exista dinspre mit si inspre mit"; propozitia clarifica, dar si saraceste.
*2 "Pe când materialismul secolului XIX a inchis spiritul omului fata de ceea ce se afla deasupra lui, psihologia secolului XX l-a deschis catre ceea ce se afla dedesubt." Rene Guenon, Eroarea psihologismului, Etudes Traditionelles, Paris ,1938, nr.43 ,apud Ananda Coomaraswamy, Hinduism si budism, Iasi, Editura Timpul, 1997, p.103
*3 Epistola intâia catre Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, III, 16, in Biblia sau Sfânta Scriptura, Bucuresti, Editura Institutului biblic si de misiune al al Bisericii Ortodoxe Române, 1991, p.1295
*4 Ananda Coomaraswamy, Hinduism si budism, Iasi, Editura Timpul, 1997, p. 52
*5 Marcu, 10, 24-25, , Editura Institutului biblic si de misiune al al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1991, p. 1152
*6 Luca, 6, 20, Editura Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti,1991, p. 1171
*7 Matei,16, 24, Editura Institutului biblic si de misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucuresti, 1991,p. 1117