Momindu-l pe generalul Vlad la vorbitor să-i smulgă o țidulă precum că pe vremea Răposatului nu s-a jucat de-a ciripitorul, Corneliu Vadim Tudor s-a aflat în ipostaza lui Maradona care ar solicita bătrînului antrenor din copilărie o adeverință că n-a pus în viața sa piciorul pe minge.
Cununîndu-se la vedere cu Securitatea în vitrina revistei Săptămîna, C. V. Tudor nu putea fi un simplu turnător.
El a fost mai mult decît atît: și luceafăr al delațiunii și copil de casă al lui Postelnicu, și poiet de serviciu și femeie de serviciu, și mare de stat și mare la ștat.
Înainte chiar de-a exhala un amețitor damf de senator, Domnia-Sa a trăit drama sconcsului ce pute de departe, d’aia contemporanii tăceau mîlc cînd apărea bardul la intersecții, de nu putea bietul să-și făcă niciodată norma întreagă.
Nutrindu-se cu dosarele mustoase ale scriitorilor transfugi, își completa meniul în zilele de post roșu cu gogoși calde despre superioritatea sistemului și cu ode fierbinți către Leana și nea Nicu.
Defectîndu-i-se radarul de lătrău și umflîndu-se în ultima vreme mai mult decît îi îngăduie imunitatea burții, iată că băieții par gata să-i injecteze o doză de ezitare voicaniană cu senzații și furnicături ba de pușcărie, ba de Spitalul 9, ba de-o ambasadă în Zair.
Dacă se va adeveri ultima oscilație, atunci România capitalistă va lansa în sfîrșit pe piață un produs protocronic: ambasador în cămașa de forță.
Oricum aghiasma patriotică cu care generalul în rezervă și-a sfințit în public subalternul activ, ne dă și acum frisoane.
Fiindcă Emil Cioran, pe culmile disperării, pare un biet copil pe lîngă Iulian Vlad, atins în plină amiază în sediul României Mari de-o dulce viziune a unei țări cu douaș’două de milioane de turnători benevoli.
Citez:
„ Corneliu Vadim Tudor a fost informatorul Securității Statului. Nu recrutat de mine. Serviciile și le-a oferit singur, ca atîția 22 de milioane de locuitori ai României. Ca român adevărat, care au militat și militează pentru binele acestei țări. ”
Vezi Doamne, ce se întîmplă dacă întîrzii atîta cu apocalipsa aia?

25 iulie 1995