agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4956 .



Când ești numai toamna
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [gege ]

2009-07-15  |     | 



    Greierii cântă în întunericul unei seri de toamnă.O seară de toamnă e sufletul meu îmbătat de întunericul greierilor,îmbătat de întunericul întunecimii.Aș vrea să plouă ,să-mi pot spăla esența trupului,să-mi pot spăla seara de toamnă ,dar asta nu este posibil, pentru că sărmanele picături ființează într-un cer.Dar dacă ar fi ființat cerul într-o picătură?...atunci ar fi fost o seară de toamnă și poate că banala seară ar fi fost confundată cu o seară de primăvară,unde greierii ar fi cântat într-un alt întuneric șters ,aproape alb sau aproape negru.Ce păcat că nimeni nu dorește să știe când e alb sau când e negru.Eu vreau ! Degeaba eule,un nimeni e mai puternic decât tine.O pasăre neagră zgârie un orizont alb ,atunci stau și mă întreb ,dacă pasărea neagră are un strop de suflet alb și dacă orizontul alb e doar o perdea a orizontului negru,cine-i mai negru decât albul ?Tot ce știu este că seara de toamnă e neagră ,iar banalul suflet e o seară.Încerc să pătrund prin gânduri ușor strecurate  în întuneric ,să pătrund în acea seară de toamnă care plutește undeva ,într-un colț labirintic al meu.Pășesc cu grijă ,mi-e teamă că am să mă împiedic de propriile mele frustrări,ghemotoace ale întunericului și-ale negrului universal.Vreau să mă salvez și atunci spun :iubire ! și atunci spun :oameni! și uite așa spun multe nespuse.Mi-e dor de tine ,de îmbătatul vis primăvăratic,de primăvara ta ,de ploile tale cu picături reci și calde ,de trupul unei zile de primăvară.Dar sunt o ființă mignonă și nu pot să fac o inversiune de anotimpuri ,nu pot să le iau într-un pumn și să le amestec ca pe niște zaruri de noroc.Ele sunt anotimpuri ,iar noi oameni.Pe oameni îi poți amesteca într-un pumn,poți face o inversiune,și râd…cum poți face o inversiune de oameni?când nici măcar un om nu poate fi înlocuit cu alt om ,dar să-l înlocuiești cu un anotimp?Buun,eu sunt toamna și tu ești primăvara,deci suntem două anotimpuri logodite.Am uitat că ,de fapt, ne desparte o vară ,o simplă vară ,dar care ne desparte.Și atunci ce poate fi mai crud decât două anotimpuri logodite ,despărțite de o afurisită vară ?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!