Înțeleptule Socrate,
(Din volumul Scrisori către eternitate)

Dacă ar fi să te elogiem, meritul tău cel mai mare ā fost că ai pus bază dialogului.
Primul și cel mai mare înțelept al antichității, tu ai întemeiat morala și dialogul. Fiu de scluptor, la rândul tău și tu sculptor, ai devenit un brav cetătean, un mare războinic, luptând în luptele de la Delium și Amphipolis. La 30 de ani erai cel mai mare filozof al Atenei, acuzat de sofiști că strici tinerimea și zdruncini credința în zei. Studiile tale te-au introdus în muzică, gramatică, limbă, teatru ( ai studiat pe Eschil, Sofocle și Euripide), filozofie( ai luat contact du ideile eleaților prin Parmenide și Zenon) ai studiat doctrina pitagoricienilor, materialismul și dialectica lui Heraclit ( îți mai amintești: TOTUL CURGE…) și te-ai opus cu rigoarea care te-ā caracterizat sofiștilor.
De aici ți s-ā tras. Ca drept răsplată ți s-ā servit otrava, condamnându-te la moarte ca pe oricare proscris al vremii.
Independența ta morală, curajul de ā fi rostit adevăruri care nu erau pe placul celor două partide din Atena, precum și lipsa de înțelegere ā unor spirite mărginite, ā dus la sfârșitul tău tragic: acuzat de ā nu fi venerat zeii cetății, de corupere ā tinerimii ateniene, ai fost condamnat la moarte, sorbindu-ți otrava în Piata publică.
Ai lăsat însă în urmă sămânța ta, dusă mai departe de Platon, de Euclid din Megara, de Cicero și alții.
Cicero ā spus despre tine că ai coborât filozofia din ceruri pe pământ! Ce mare adevăr…
Le-ai spus tuturor că virtutea este o știință și că omul înainte de toate trebuie să se cunoască pe sine însuși. Cunoașterea de sine este împiedicată de pofte senzuale, de aceea omul are nevoie de stăpânire de sine și de cumpătare.
Le-ai spus că virtutea supremă este dreptatea care trebuie să se măsoare după legi scrise și nescrise ce derivă de la zei. Și înainte de toate, ești primul care ai presimțit existența unui singur Dumnezeu, creatorul lumii și credința în nemurirea sufletului.
Le-ai spus că adevărul stă în conștiință și că orice învățare este o aducere aminte. De aici metoda ta îmbrățișată până astăzi de toate școlile lumii analitico-inductiva și euristică, bazată pe dialog.
Tu pe stradă, prefăcându-te într-un oarecare,sau la școala ta, prin ironie și întrebări, începeai să-i înveți pe tineri morala cu metoda ta.
Supremul tău adevăr este binele. Dacă binele se află în spiritul omului, cunoașterea lui înseamnă cunoașterea de sine.Exact ce scria pe frontispiciul templului de la Delfi: GNOTI SEAVTON! (cunoaște-te pe tine însuți!) ,,Ā te cunoaște pe tine însuți este începutul înțelepciunii și cea mai mare plăcere în fața căreia toate celelalte trebuie să stea în urmă”
Ai cultivat la tineri rațiunea și ți-ai educat poporul grec să se elibereze de orice formă de ascultare servilă. I-ai întrebat și le-ai răspuns la întrebări ca: ce este binele, ce este răul, ce este drept și nedrept, ce este înțelepciunea, ce este curajul, lașitatea, virtutea etc.
Și pentru toate astea ai fost răsplătit cu otrava!
Tu spui: ,,Cea mai bună slujbă adusă lui Dumnezeu este un mod de viață onest și evlavios.”
,,Fiecare om are voința îndoită: una rațională zi alta senzuală. Când într-un suflet învinge rațiunea, individul duce o viață virtuoasă, când e cuprins de senzualitate, sufletul trăiește în vis, haotic, fără ā ști ce face!”
Voi, oamneni ai zilelor noastre, aplecați-vă asupra învățăturii socratice și veți deveni mai buni.
Un pios omagiu, MAESTRE!
Ion Ionescu –Bucovu