1.Nu toți oamenii văd construcțiile pe lângă care trec, ca și cum ar lipsi cu desăvârșire, fiindcă există diferite grade de percepție a lucrurilor.

2.Relațiile dintre oameni stabilesc conexiuni conversaționale, afinități de obiceiuri și întâmplări comune prin care trec, iar aceste corelații interumane modelează reciproc cunoscuții cu caracterele interferând în punctele nodale definind hobby-urile.

3.Oamenii luați individual sunt monade absorbind materia fiindului constituită ca un complex de individualități și specificități definind caracterul, temperamentul și personalitatea.

4.Considerați la modul general, oamenii formează o masă gregară animată de idealuri și libertăți, când de fapt nu există decât deziluzie și coerciție, infestată de dogme, canoane și precepte pe care le detestă, deși trebuie să le respecte.

5.Din înlănțuirea logică a reflecțiilor iau naștere raționamente dialectice a căror forță lingvistică supune raționamentele inferioare prin logica persuasiunii.

6.Teoreme ale gândirii gnomice ce-și construiește structuri de principii adevărate, maximele trec examenul vieții desfășurat în tezele ființării, căci în cuprinsul lor se află gânditorul cu spirit reflexiv, un contemplativ lucid al naturii interioare și exterioare.

7.Doctrina este o paradigmă aplicată tezelor și teoremelor care o fundamentează, iar dacă se observă fisuri în sfera ei axiomatică, ipostazele ei se desființează și în locul ei apare o doctrină nouă, preluând de la cea veche postulatele inatacabile.

8.Consecvența în ceea ce faci nu depășește limitele în care omul își încadrează principiile niciodată încălcate pe care le urmărește la nivel ontologic.

9.Paradoxalul se întemeiază pe raționamentul absurdului creator de erori evidente și ridică ilogica la rang de principiu, iar dacă ar exista o știință a paradoxalului, teoremele, axiomele și conceptele care ar fundamenta-o s-ar întemeia exclusiv pe dezvoltarea exhaustivă a erorilor.

10.Concretul își stabilește corelații cu realul, așa cum absurdul conversează cu halucinațiile și simulacrele, iar realul construiește fenomene ontologice aplicate fiecărui individ în parte, ce are percepții subiective asupra lui în funcție de viziunile cognitive proiectate în realitate.

11.Psihologia investighează reacțiile psihicului la contactul cu exteriorul și manifestările comportamentale ale oamenilor supuși la diferiți stimuli.

12.Psihologia își extrage resursele din ontologic, iar prin metodele sale încearcă să construiască tipologii umane în funcție de anumite caracteristici.

13.Comportamentul omului se creează în timp în funcție de matricea caracteristicilor și specificității personale, cât și de interacțiunea cu cercul de prieteni în care se încadrează.

14.Emoția apare în contextul unor împrejurări stresante și crește când individul se confruntă cu necunoscutul, preschimbată din calmul indus de rutină și obiceiuri în afect degenerând la oamenii sensibili și temători în angoasă.

15.Când nu vezi în ceilalți decât defecte suprapuse peste calități, când ambiția urmărește scopuri defavorabile oamenilor, când succesul celorlalți exacerbează invidia și egotismul, atunci orgoliul își întinde efectele în oamenii egoiști, se manifestă deplin, iar cel afectat se crede centrul omenirii și oamenii orbitează în jurul lui.

16.Deviații grave de la comportamentul normal bazat pe etică și condescendență, defectele își clonează hibridul în omul rău, parazitând înclinațiile acestuia înspre bine.


17.Vanitatea 0 degenerează în umilință, complex de inferioritate agravat de lipsa demnității cu valoare înnobilatoare, iar după paravanul umilinței poate sta invidia pe calitățile care au modelat oameni mari.

18.În interstițiile invizibile se profilează misterul pe care știința caută să-l integreze în teoreme și axiome, însă materia sa este de natură transcendentală.

19.Sănătatea este racordată la armoniile naturii la exterior, iar la interior funcționează ca un mecanism ireproșabil cu funcțiile organelor.

20.Eritemele maladivului supurează lăuntric în omul cu disfuncționalități exacerbând dezechilibrele.