agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2447 .



Un zâmbet din suflet...
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lenusa ]

2011-02-02  |     | 



Aștept un zâmbet să răsară din sufletul meu…Norii se adună peste sufletul meu…Lacrimile sunt ca picăturile de ploaie,ce cad cu repeziciune peste sufletul cenușiu.Un suflet trist așteaptă să fie purtat de picăturile prietenoase…O mulțime de gânduri se înghesuie la ieșirea din minte… căldura unei îmbrățișări…fiorii unui sărut…emoțiile încercării,un zâmbet…Un suflet trist, frânt…speranțe năruiteamintiri urâte sau frumoase care,reprezinta VIAÞA. Sentimentele sunt amestecate cu furie pentru neputința de a face mai mult, dorința de a evada din propria viață,dragostea pentru lucrurile frumoase,iubirea,dragostea.Multe speranțe înghesuite într-un singur suflet…Aștept un zâmbet să uit ce înseamnă,suferința,speranțele deșarte,să uit că pot uita…Aș vrea o dată cu ploaia să mă ridic să continuu…Să caut acel zâmbet..Să nu mă las atinsă de nimic,s fiu o picatura ă neinsemnată într-un ocean de zambete…Simt cum norii se împrăștie și lasă loc să pătrundă lumina in sufletul meu care stă ghemuit de propiile trăiri și este în așteptarea unui zambet prietenos…De dor zâmbetul meu se transformă într-o picătură sălbatică din raze de rouă.Amintirile uitate cândva într-o noapte cu parfum de amor îmi dă fiori.Dintr-o privire ți-am răpit un sărut și în al meu suflet te-am rătăcit de dor…Simțirile se destramă într-o voce neclară în care tu nu vei ști niciodată..Mă confund o dată cu zorile fără destin.Vom rămâne doar un vis…Un vis uitat în noapte când ne priveam blând la lumina ghioceilor,apărați de flacăra sufletelor îmbrățișate un zâmbet al eternității.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!