În decembrie ’89 furați de entuziasmul momentului am crezut cu toții că, special pentru noi românii, însuși Dumnezeu a coborât pe pământ să ne aducă raiul. Dar au urmat două decenii de tranziție, speram noi, de la sărăcie la bogăție. Când s-a anunțat oficial că aceasta s-a încheiat am descoperit că marea majoritate rămăseserăm la fel de săraci. Câțiva însă au acumulat averi că nici nu le mai știu valoarea. Acum a venit criza, dar nu pentru toți ci doar pentru acea mare majoritate săracă căreia i s-a tăiat salariile, pensiile și ajutoarele sociale. Pentru noi cei care nu am avut șansa să ne pricopsim subit se desființează spitale, tribunale și se închid scoli. Reforma ne îngrădește accesul la sănătate, educație ori la apărarea dreptului legal. Există soluții simple, vizibile de la o poștă, pentru îndreptarea situației și suportarea echitabilă a costurilor dar cineva parcă are interes ca lucrurile să fie cât mai încurcate. Căutăm răspunsuri de la politicienii noștri dar aflăm din niște cablograme publicate în presă că ei nu sunt interesați decăt de obținerea favorurilor Înaltei Porți pentru a accede la mierea guvernării. Ușor, ușor începem să ne dumirim că ceva e putred în lume și să ne întrebăm dacă nu o fi adevărat că de undeva cineva e interesat să arunce planeta în haos.
În urmă cu ceva vreme circulau pe sub mână niște facsimiluri sub incitantul titlu "PROTOCOALELE DE LA TORONTO". Acestea erau puse pe seama unui ziarist, Serge Monaste dispărut în condiții suspecte, care ar fi deținut documente secrete aparținând ocultei internaționale și Arhivelor Vaticanului. Ele prefigurau un proiect al francmasoneriei anglo-saxone de distrugere a națiunilor și a statelor naționale. În spatele său s-ar afla organizația "666" cunoscută sub titulatura publică "Grupul de la Toronto". Ea ar cuprinde: pe cei care dirijează cele mai mari 6 bănci mondiale; controlorii primelor 6 consorții energetice ale planetei; cei care dețin puterea asupra primelor 6 consorții agro-alimentare. Din inițiativa acestui grup s-ar fi elaborat un document intitulat "Planul Roșu". Acesta a fost reactualizat, în urma unei alte reuniuni, sub denumirea Planul "Aurora roșie" care cuprinde un program de modificare a vieții economice, politice, sociale și religioase la nivel planetar, menit să ducă la decăderea civilizației occidentale, descompunerea națiunilor și să facă posibil un alt model de organizare globală - republica universală cu un guvern mondial.
Demn de remarcat că, în timp ce toate celelalte ordini cunoscute de istorie au exprimat voința învingătorului impusă exclusiv pe calea armelor și aveau sferă de cuprindere regională sau continentală, noua ordine mondială vizează efectiv întreaga planetă și se urmărește a fi realizată preponderent prin căi și mijloace nemilitare, cu aparență pașnică. La baza acestui proiect nu mai stă epuizarea și exterminarea fizică a inamicului, ci rătăcirea spiritului oamenilor, ruperea de tradiție, subminarea modului propriu de viață și anihilarea identității în cadrul unui proces global de omogenizare, care să facă din populația Terrei o turmă al cărei unic păstor să fie guvernul mondial, mânuit de către o ocultă a "iluminaților". Este vorba totuși de un război, dar unul neconvențional care constă în ademenirea și la nevoie împingerea forțată (hăituire) a omenirii către o monstruoasă capcană, orbitoare la exterior prin ofertele în spatele cărora se ascunde însă instaurarea unei sclavii planetare - "omul unidimensional" al "satului global".
Studiind aceste documente, aproape că începem să înțelegem de ce a dispărut comunismul în Europa și de ce s-a autodizolvat imperiul sovietic. Probabil pentru că respectivul experiment (un segment al Marelui Plan) prin care au fost desființate state și națiuni, iar altele au fost ținute sub o ocupație de la distanță (satelizare), a reușit pe deplin; un model similar, îmbunătățit și adaptat la vremurile actuale, având reale șanse de a se valida la scară globală.
• O primă direcție strategică în cadrul acestui proiect o reprezintă manipularea oamenilor (populației) prin bani și plăceri. Indivizii sunt predeterminați să se lanseze într-o veritabilă luptă pentru supraviețuire ("economia de piață") al cărei rezultat este câștigul bănesc (profitul) cu orice preț. Această goană după bani reprezintă principalul mijloc de dezumanizare datorită faptului că îi limitează omului orizontul valoric și de aspirație și îl transformă, cu timpul, într-un robot câștigător de bani, devenind o adevărată fiară în raporturile cu semenii. Poziția sa socială nu este conferită de calitățile proprii umane și valoarea culturală, ci de câștigul bănesc pe care este în măsură să îl obțină. Acumularea de bani devine unica măsură a omului, singurul mijloc al afirmării sale sociale. Prin construirea unei societăți a banului, care funcționează după regulile junglei, omul este unidirecționat și unidimensionalizat, banul devenind idealul său, mijlocul de obținere a recunoașterii și, în ultimă instanță, de emancipare socială. În fapt este cultivată dependența față de un obiect exterior (banul), fetișizat la maximum, în cadrul unui proces de sclavizare umană. Pentru a-i înlătura individului orice posibilitate de eliberare din sclavia banului sistemul social este astfel construit încât să asigure rapida lui cheltuire (stimularea consumerismului). În acest scop, al deposedării de ban, este proiectată "o societate mondială a timpului liber". Dependența și controlul individual prin ban devin absolute. Individul este provocat permanent să câștige (acumuleze) bani, singurul sens al existenței sale, fie lăsându-se exploatat în procesul muncii, fie asumându-și anumite riscuri în cadrul unor acțiuni ilicite. În același timp el este predeterminat și stimulat permanent, prin ofertele de plăceri (sex, sport, turism, alcool, droguri, jocuri, spectacole, shopping etc.), să-și cheltuiască cât mai rapid banul, rodul muncii. Condiția umană se reduce la o existență dezumanizantă între sclavia muncii și sclavia plăcerii. Stimulându-i-se dorința de înavuțire, individul este încurajat să se lanseze în afaceri care, de cele mai multe ori, sunt neprofitabile, aducându-i datorii în loc de surplus bănesc, fapt ce îi amplifică dependența de ban și de cel care îi controlează circulația și valoarea. Din această robie a banului el nu mai poate ieși niciodată, respectiva stare devine mod de viață pe care fiecare îl transmite și urmașilor. Cei care stăpânesc mecanismul financiar și îl fac cât mai atotcuprinzător la scară globală stăpânesc, în acest mod, lumea. Sub presiunea banului oamenilor nu li se mai lasă timpul real să-și gândească acțiunile, să mediteze asupra condiției lor pentru că sensul primordial al existenței devine câștigarea (supunerea prin muncă) și cheltuirea banului (evaziunea în senzualitate). Cele două au înlocuit pâinea și circul pe care Roma le oferea drept mită prostimii în schimbul obținerii liniștii orașului. Sub acoperirea acestei monstruoase diversiuni mai marii lumii iau în stăpânire planeta fără ca omenirea să bage de seamă, își impun controlul asupra resurselor, teritoriilor, popoarelor și statelor și, nu în ultimă instanță, asupra viitorului și destinului lor.
• Stimularea individualismului, transformarea oamenilor în lupi singuratici prin distrugerea sentimentului apartenenței și al responsabilității pentru soarta aproapelui (deposedarea de conștiința socială) reprezintă cel mai bun mijloc de înstrăinare și de spargere a solidarității socialului (etnice, naționale, culturale, religioase, de interese etc.). Distrugerea familiei, celula de bază pe care este construită actuala civilizație, reprezintă primul pas pe această cale. Sprijinirea "mișcării feministe" constituie diversiunea cea mai eficientă în acest sens. Independența și emanciparea femeii, liberalizarea sexualității o deturnează pe aceasta de la rostul și rolul ei social tradițional (nașterea, creșterea și educarea copiilor). Refuzul căsătoriei și al maternității, ruinarea vieții intime se impun treptat ca adevărat mod de viață. Hedonismul dus la extrem se convertește în prostituție, toxicomanie, criminalitate și suicid.
"Revoluția sexuală" determină epuizarea biologică (decăderea potențialului de procreație) a speciei, instabilitatea familială (dispariția cultului familiei) și apariția unei populații de copii extrafamiliali, lipsiți de dragoste părintească și respectiv filială ; în ultimă instanță de identitate ce se grupează în adevărate "haite sociale" ("copiii străzii", "copiii canalelor", "copiii gărilor" etc.). Prin instituirea unui sistem de protecție a copilului (legi, structuri, fonduri), statul ori fundații neguvernamentale se substituie familiei asumându-și rol patern. Tânăra generație este preluată practic, confiscată și "construită" astfel încât să devină o armă de destabilizare și disoluție socială (noii "ieniceri"). Instituționalizarea copiilor (scoaterea de sub ocrotirea și educația părinților) nu reprezintă, așa cum se afirmă cu emfază, un demers umanitar ci o pârghie de alterare a socialului, de compromitere a viitorului unei națiuni prin creșterea unei generații amorale, lipsite de responsabilități sociale care, la nevoie, poate fi folosită drept masă de manevră (viitori soldați) la dispoziția controlorilor lumii pentru înfăptuirea unor obiective din Plan prin instigarea la violență, la contestarea autorității și a ordinii.
• Pentru realizarea viitorului om al "societății globale", fără familie, etnie, țară și, în ultimă instanță, fără proiecția propriei conștiințe în social este acordată atenție aparte sistemului educațional. Acesta este distorsionat, dezorganizat și deturnat de la scopurile sale în numele "modernismului", "ridicării nivelului științific", "umanismului", "evoluției", "adecvării la vremuri" etc. Unele discipline ce întemeiază conștiința apartenenței și identității, formează simțul moral cum sunt istoria, religia, morala, educația cetățenească etc. sunt înlocuite prin învățarea altora neutre cum este cazul limbilor străine și matematicilor. Prin tot felul de experimente se introduce derută, discontinuitate și haos în sistemul de învățământ. Se urmărește "fabricarea" unui tineret cu posibilități limitate de manifestare, predispus la delicvență, cu un comportament anarhist care, la comandă, va asedia sistemul normativ, autoritatea și instituțiile democratice ale statului. "Ocupantul" își pregătește astfel din timp, pentru momentul favorabil, propria "armată" de dezordine socială și de asediere a statelor din interior. Statul este deposedat astfel de principala sa resursă - tânăra generație, în ultimă instanță fiind deposedat de viitor.
• Modificarea repetată a sistemului juridic pentru a crea haos legislativ este o altă componentă fundamentală a programului. Sunt subminate codurile de legi care protejează și conservă drepturile și libertățile colectivității, garantând astfel coeziunea socială, ordinea și stabilitatea. În numele apărării "libertății individuale" ("Carta Drepturilor și Libertăților Individuale") sunt promovate legi cu impact dezagregant asupra socialului (discriminarea pozitivă) ce oferă cadrul unor manifestări de libertinism care merg până la anarhie, fiind încurajate acțiunile individului contra autorității și a statului. Prin impunerea unei toleranțe excesive față de individ se încurajează slăbirea legăturilor interne ale socialului, atomizarea acestuia și în final autodestabilizarea și disoluția. Esența noului sistem juridic promovat constă în aceea că nu comunitatea este protejată de manifestările antisociale ale indivizilor devianți ci individul, se încearcă, a fi scos de sub legitimitatea majorității. Rezultatul este instituirea unei "dictaturi" a individului și a minorității, majoritatea (socialul) fiind culpabilizată, pasivizată și în final ilegitimată. Aplicarea acestui principiu în soluționarea problemelor sociale, religioase și etnice generează tendințe și procese centrifuge, dezagregante.
• Acțiunea de desocializare prin exacerbarea rolului individului este însoțită de o veritabilă ofensivă pentru dezumanizarea și degradarea acestuia ca ființă rațională, culturală, socială și chiar biologică. Prin lipsirea acestuia de orizont cultural - valoric, tradiție și idealuri și prin stimularea instinctualității se realizează un asemenea grad de alienare încât practic se ajunge la o stare apropiată reîntoarcerii la animalitate. Unitatea organic-funcțională a socialului este înlocuită printr-o alta sumativă (artificială) în cadrul căreia indivizii (atomizați) se alătură unul altuia asemeni grăunțelor de nisip într-o grămadă. Responsabilitatea e înlocuită prin indiferentism, inacțiune și lipsă de inițiativă. Sfera opțiunilor personale este drastic redusă prin crearea unui iluzoriu confort, individul mulțumindu-se cu locul de muncă, accesul la credite și la distracții nelimitate. Aceasta duce la o plafonare a ființei umane a cărei vulnerabilitate crește prin necunoașterea stării sale, care îl determină să trăiască în cadre prestabilite, imuabile, artificial și interesat impuse. În ciuda tam-tamului în jurul problemei "drepturilor omului" în fapt acesta (omul) încetează de a mai fi valoare supremă, scop fundamental, redecăzând treptat la rangul de simplă unealtă vorbitoare. Relaxarea moralității, drogurile și sexualitatea împreună cu tehnicile de spălare a creierului prin care se șterge memoria istorică, se inhibă raționalitatea și se excită impulsivitatea fac din individ un anonim debusolat ce-și trăiește clipa, un sinucigaș ori de-a dreptul un profesionist al crimei executate la comandă. După lipsirea lui de orice suport și refugiu social, datorită destructurării acestuia, individul încetează de mai fi agent al dezvoltării și schimbării, pe cale constructivă, a socialului; este lipsit de elanuri creative, robotizat prin ștergerea memoriei și a sentimentului apartenenței, prin manipularea trebuințelor și predispunerea la un comportament "tipizat", fiind condamnat în proporție de masă, datorită izolării și depersonalizării, la docilitate și în final la sclavie - expresia ultimă a degradării condiției umane.
• Insinuarea în sistemul politic al națiunilor, monitorizarea și influențarea acestuia din interior reprezintă o altă direcție majoră a acestei veritabile agresiuni planetare. În respectivul scop sunt subvenționate forțe, organizații, lideri politici și formatori de opinie, influențate sistemul de alianțe și campaniile electorale în vederea acaparării puterii și impunerii unor programe care determină orientarea politică generală a statelor și face posibilă obținerea unor poziții privilegiate și facilități. Având în vedere că implicarea la vârf, în partea vizibilă a aisbergului politic, este supusă unor constrângeri ce o limitează și unor riscuri determinate de instabilitatea specifică la acest nivel, preocuparea majoră o reprezintă controlul părții nevăzute a acestuia. Este vorba de aservirea aparatului de stat, nu atât prin intermediul înalților demnitari, cât mai ales prin funcționarii din eșalonul doi. Având în vedere că aceștia rămân în general anonimi și stabili pe funcții, indiferent de agitația și primenirile staffului politic, practic se asigură un control permanent, sigur și de durată asupra statului. Funcționarii reprezintă "mașina anonimă" prin care sunt promovate anumite interese, stimulate ori blocate anumite procese și tendințe. Dacă dorești să subminezi din interior o țară, atunci funcționarii sunt cei mai eficienți agenți prin care poți pune bețe în roata administrației, poți discredita și izola grupul ce deține puterea supremă de decizie, poți distruge aparatul productiv, poți crea haos juridic, financiar și în rândul serviciilor secrete afectând siguranța internă și nu în ultimul rând poți determina situația materială și starea de spirit a populației. De aceea creșterea masei de funcționari, birocratizarea aparatului, scăparea de sub controlul social a directorilor de întreprinderi și instituții de cercetări, a liderilor locali ai administrației și ai unor organisme de stat este un indicator sigur al gradului de disoluție a puterii unui stat. De regulă, formulele care maschează acest proces poartă titulaturi derutante cum sunt: « reformare », "democratizare", "descentralizare", "privatizare", "liberalizare", "autonomie locală", "subsidiarizare" etc. Ineficiența funcțională, comportamentul represiv și extraordinara presiune salarială asupra bugetului din partea acestui imens aparat funcționăresc contraproductiv reprezintă una dintre căile sigure prin care se creează nemulțumire și dezordine socială.
• După dezorganizarea și slăbirea întregului sistem social, lovitura decisivă o reprezintă destatalizarea. Republicanismul și constituționalismul se consideră că au reprezentat fisura prin care s-a declanșat asediul asupra statului. În urma manipulării mașinii electorale pot fi promovați în posturile de decizie supreme ale statului persoane slabe, corupte și deci șantajabile care pe termen scurt pot deregla mecanismele statale și afecta finalizarea unor proiecte constructive. Rotirea, pe cale electorală, este un mijloc de a dilua responsabilitatea pentru actele antistatale și antinaționale promovate de către cei aserviți și a li se șterge astfel urma. Sistemul separației puterilor împiedică centralizarea puterii de decizie și permite blocaje, întârzieri, ambiguități și ilegalități în actul de conducere a statului. Provocarea de neînțelegeri și vrajbă între partidele politice, ridicarea populației împotriva propriilor conducători au devenit pârghii importante de intimidare, culpabilizare și preluare sub control prin intermediul înalților demnitari a puterii supreme de decizie în stat. Prin politica de descentralizare și autonomizare, conform principiului subsidiarității, este afectat mecanismul de transmitere, urmărire și aplicare până jos a deciziilor. Prin slăbirea exagerată a autorității centrale se creează cadrul impunerii unor condiții, a unor măsuri discriminatorii și unor concesii în urma presiunilor exercitate de către provincie asupra centrului. Se ajunge ca în unele regiuni să se structureze și promoveze interese locale opuse celor generale, fiind astfel încurajate tendințele centrifuge, autonomiste și secesioniste. Pentru limitarea suveranității și restrângerea independenței autorității centrale se acționează în direcția "permeabilizării frontierelor", a impunerii unor "proiecte transfrontaliere" și participării la "proiecte regionale multistatale".
În scopul accentuării disoluției interne, în numele rezolvării "problemei minorităților", acestora le sunt acordate privilegii care le permit să se manifeste în afara cadrului legal ca centru de putere ce se sustrage autorității centrale, ajungându-se la disoluția suveranității și spargerea unității politice și teritoriale. Prin promovarea diversității culturale și ofensiva împotriva "naționalismului" sunt subminate identitatea, interesele și unitatea națională. La nevoie sunt alimentate puseurile naționaliste, etnice și rasiste etc. ca mijloc de provocare a unor războaie civile care să permită intervenția internațională și impunerea din afară a unor soluții dezavantajoase pentru statul în cauză, menite a-l determina la un anumit tip de comportament. Pe această cale devin posibile revizuiri teritoriale și chiar destrămarea unor state.
• Prăbușirea economică reprezintă momentul final al aservirii totale a statelor-națiuni, a căror dispariție sau diminuare a rolurilor în viața internațională este indispensabilă pentru impunerea noii ordini mondiale. Guvernanții, instalați prin susținere și intervenții din exterior, sunt determinați să angajeze țara în mecanismul împrumuturilor financiare înrobitoare. Prin adâncirea în datorii se accentuează astfel dependența de străinătate. După ajungerea în incapacitate de plată, ca urmare a haosului legislativ intern care face ca nimic să nu mai funcționeze, este ușurată penetrarea complexului economic național de către marile companii transnaționale care, pe fondul instabilității și insolvabilității, intră în posesia, aproape gratuită, a unor obiective economice strategice și au acces nelimitat la mâna de lucru ieftină și nesindicalizată. Se pune astfel în practică o exploatare neîngrădită de tip sclavagist. În acest mod țara este scoasă la mezat și supusă jafului planificat, întregul profit fiind transferat la exterior.
Pentru preluarea în stăpânire efectivă a întregului potențial productiv sunt promovate așa numitele "reforme economice", în cadrul unor nesfârșite "tranziții" către un model nedefinit; în urma dezorganizării și falimentării este înlăturată orice competitivitate și concurență în interior și pe piața internațională. Prin șomaj și sărăcirea populației se construiește "bomba socială" ce poate spulbera la comandă guvernul și dezintegra statul. Imigranții pot fi folosiți ca mercenari în aplicarea unor planuri, sabotori, teroriști, spărgători de grevă etc. Poporul încetează de a mai fi stăpân în propria țară și deposedat de orice mijloace de a-și impune voința și a trage la răspundere aleșii, îngrădit prin legiuiri străine și manipulat "științific" sfârșește prin a decade într-o sclavie de tip modern, fără putință de salvare.
• Ultima etapă o reprezintă așa numita "Fază Omega" care vizează împiedicarea, pe cale violentă, a oricărei tentative de sustragere de la această diabolică agresiune ori de rebeliune sau de încercare de eliberare. Se preconizează utilizarea, la nevoie, a unor mijloace distructive de ultimă generație cum sunt: "armele electromagnetice", tehnicile ce pot provoca "schimbări climaterice" prin care sunt denaturate terenurile, distruse recoltele, intoxicat mediul ori declanșate cutremure de pământ. Acestea pot fi însoțite de altele mai subtile ce duc la "prăbușiri economico-financiare", influențarea evoluției demografice, psihoze și fenomene colective de masă etc. Statele nu au nicio posibilitate de ripostă deoarece sistemele de siguranță și securitate națională au fost din timp dezactivate prin "insuficiența bugetului pentru apărare", "acceptarea în organisme de securitate integrate", "dezarmare" și "reforme militare"; la nevoie se apelează la structuri represive internaționale (Forțe de Intervenție, Forțe de Impunere a Păcii, Forțe Multinaționale etc.) cu rol de "pacificare" sub autoritatea Organizației Națiunilor Unite.
Statele naționale vor fi aduse în situația să aibă mai mult o prezență decorativă, fiind lipsite de orice autoritate și putere de decizie, de orice rol în viața internațională prin intermediul unor mecanisme globalizatoare ce fac imposibilă orice sustragere ori reacție de autoapărare. Guvernele devin astfel simple instrumente de aplicare a deciziilor primite de la un centru unic - Guvernul Planetar. Lumea se va obișnui cu noua organizare, cu noul mod de viață cristalizându-se treptat o cultură unică de tip mass-media și o nouă civilizație planetară. La baza acestora va sta un alt sistem de valori, iar deviza "Libertate, Egalitate, Fraternitate", în numele căreia s-a legitimat întregul expansionism, va fi golită de conținut și aplicată selectiv ca o recompensă pentru cei eficienți și suficient de docili. Însăși criteriile de selecție și promovare pe baza cărora individul accede în noua ierarhie ar putea cunoaște modificări radicale, esențiale devenind loialitatea și spiritul de sacrificiu. Nu știm dacă George Orwell, în lucrarea de ficțiune "1984", le-a anticipat imaginativ sau pur și simplu le-a reprodus inspirat de o anume realitate descoperită pe vreo planșetă. Oricum întrebările adresate, înaintea jurământului prestat de inițiați într-o organizație ocultă, pot reprezenta un serios avertisment în legătură cu principiile de bază ale unei posibile etici planetare. Iată care ar fi câteva dintre aceste cerințe:
"Ești gata să-ți dai viața?
Ești pregătit să omori oameni?
Ești pregătit să comiți acte de sabotaj care pot cauza moartea a sute de oameni nevinovați?
Ești pregătit să-ți trădezi țara în favoarea unei puteri străine?
Ești pregătit să înșeli, să șantajezi, să pervertești mințile copiilor, să distribui droguri care creează dependeța, să încurajezi prostituția, să răspândești boli venerice, să faci orice ar avea șanse să provoace demoralizare și să slăbească puterea poporului?
Ești pregătit să te sinucizi, dacă și când îți vom ordona să o faci?"
Așa cum transpare din gândirea unor mentori și conducători masoni, acest proiect ar urma să fie realizat în trei etape:
• prima a constituit-o lichidarea Lumii Vechi prin fărâmițare organizatorică și geografică. In acest scop a fost declanșat și sprijinit procesul realizării statelor națiuni ca agenți interni ai lichidării monarhiilor (împărățiilor) și pentru a stimula procesul de laicizare și a îngrădi independența;
• a doua ar putea viza constituirea confederațiilor continentale (SUA, Europa, Asia, Africa etc);
• ultima, a unificării planetare și intrării în cea de-a doua vârstă de aur a omenirii. Proiectul este preconizat a fi înfăptuit prin "trei războaie universale", care probabil nu se identifică și nu se reduc la cele mondiale, ci corespund mai degrabă celor trei stadii preconizate de realizare. Primul, având ca simbol culoarea neagră, a urmărit nimicirea imperiilor europene și a celui chinez. Al doilea, reprezentat prin culoarea albă, instaurează confederațiile continentale, iar ultimul, desfășurat sub semnul culorii roșii, ar urma să proclame triumful Noii Ordini. Cercetarea semnificației ultimei culori ar fi interesantă, ea putându-l simboliza pe Lucifer, dar și "deviația spre roșu" a spectrului solar ce indică moartea termică a universului ori, fiind o culoare caldă, poate exprima "fierbințeala" unei confruntări nucleare globale.
În lucrarea “Din nou în glorioasa lume nouă” Huxley nu are nici o ezitare în a afirma "… secolul al douăzeci și unulea (…) va fi era Controlorilor Lumii (…)". În "Statul Comunitar Global" resursele mondiale, în rândul cărora sunt incluși și oamenii, vor fi riguros controlate și rentabilizate de la Centru iar zonele neinteresante (lipsite de aport) vor fi eliminate la nevoie prin foamete, molime, catastorfe naturale ori revoluții și războaie comandate și științific planificate.