Așa cum fecioria și castitatea nu însemnau mare lucru în Tahiti, stare de fapt existentă până la apariția misionarlor, în India practicile sexuale de tot felul nu au fost interzise până la apariția, covârșitoare în viața socială, a lui Mahatma Ghandi și ca o culme, venirea la putere a lui Nehru, aduce pedepse pentru „reporturi sexuale contra naturii, cu un bărbat, cu o femeie. Sau cu un animal, fie că este vorba de raporturi sexuale anale sau orale”.
Misionarii protestanți au exportat pudoarea în Tahiti și tot misionarii au fost cei care au trecut sub obroc munca înțeleptului care, între secolele 1 și 2 după Hristos, a concentrat învățăturile sexuale ale indienilor în Kama Sutra.
Urmarea a fost că Tahitiul a fost copleșit de două tare majore:alcoolismul și sifilisul, iar India a fost lovită în simboluri ce datau de cu 2-3000 de ani înainte de Hristos. Aici fac referire la simbolul Linga și simbolul Yoni
Această relatare nu este o pledoarie pentru un liberalism excesiv dar susține drepturile fiecărui individ asupra orientărilor sexuale proprii, indiferent care ar fi acelea, respectând condiția ca acestea să nu încalce opțiunile și pudorile, false sau nu, ale celorlalți.
Eschimoșii oferă musafirilor posibilitatea de a se culca cu soțiile lor dar acest obicei, eu personal,îl pun pe seama faptului că o putere, dincolo de ei, a hotărât acest obicei ținând seama de de distanțele mari și de climă, astfel să se poate evita cosangvinizarea.
În aceste condiții putem să discutăm despre iubire la eschimoși?
La căsătoriile dintre Pieile Roșii nu exista iubire. Elementele ce duceau la căsătorie erau bogăția și rezistența fizică a partenerilor.
În Tibet dragostea bărbatului pentru femeie este o formă de manifestare a proprietății asupra ei.
În aceste condiții generale femeile din cazurile mai sus menționate a trebuit să-și dezvolte arta de a-și folosi farmecele naturale, viclenia nativă, minciuna și prefăcătoria pentru a deveni ele însele "stăpâna", lăsând bărbatului, aparent, rolul de stăpân.
Dacă în cazul căsătoriilor bazate pe avere, găsesc în înțelepciunea românească echivalentul în expresia:”trage ban la ban și păduche la golan”, în cazul duplicității în cuplu a femeii, se poate aplica expresia: „femeia este gâtul și bărbatul este capul pentru că femeia întoarce capul cum vrea ea”.
Cu toate că există triburi în Africa unde viața agricolă conduce la practicarea unor moravuri asemănătoare cu cele impuse de moraliști și de biserica europeană nu putem vorbi de iubire în adevăratul sens al cuvântului.
Atașamentul bărbatului pentru cea care i-a născut copiii, apropierea copiilor de mamă, respectul între rude, se apropie destul de mult de conceptul de iubire.
În Egiptul vechi femeia era considerată ca având statut de zeu și de care beneficiau toți membrii colectivității
Probabil că expresia „pater incertus”își are originea cunoașterii acestor practici în care rudenia era determinată de mamă iar copii erau ai tuturor.
Incestul ajunsese la nivel de poezie în Egipt și era practicat atât de zei cât și de muritori. Trupul, atât de puțin acoperit, goliciunea aproape fastuasă, obliga pudoarea să se retragă discret pentru o perioadă mai propice a evoluției.
Poezia Egiptului nu evita erotismul și îndemnul la unirea carnală. Femeile Egiptului, Asiriei, Caldeei, regate în care opțiunile sexuale pentru parteneri umani nu erau îngrădite de dogme, puteau fi fericite, drăgostindu-se.
Dar cum stările de bine nu țin mult, sub influența semită, soarta femeilor s-a schimbat, acestea pierzându-și capacitatea opțiunilor și libertăților, dând bărbatului drepturi aproape depline asupra femeii. Din acele vremuri datează primele contracte prnupțiale prin care femeile bogate își protejeau viitorul în eventualitatea despărțirii de soț.
Evreii, în vechimea istoriei, au știut să se folosească, cu înțeleăpciune, de farmecele femeilor lor. Iudith sau Esthera știind să se facă dorite, au avut roluri determinante în palatul lui Asuerus sau în cortul lui Halofen.
Evreica avea valoare ca soție și mamă. Vechile obiceiuri evreiești au avut drept unic scop procreerea pentru perpetuarea neamului. Poligamia patriarhului, materializată prin procreerea cu servitoare dacă prima soție era sterilă, căsătoria cu o cumnată în situația când un frate murea, au condus la starea că în Isral nu existau celibatari sau fete bătrâne.
Apropiindu-ne de contemporaneitate ajungem la pedepsirea fără milă a adulterului, la idealizarea „femeii puternice” la aprecierea afecțiunii conjugale, tandre, dintre Iacob și Rașela.
Pe acest fond al neacceptării sub niciun chip a adulterului, putem aprecia corect uimirea manifestată de evrei față de atitudinea lui Isus față de Maria Magdalena, fiind aproape de neconceput că adulterul ar putea fi iertat.