Nu am în vedere aici utilizarea limbii literare, ci doar limba ca un instrument de exprimare și nu pentru ascunderea sau împiedicarea gândirii. Stuart Chase și alții au ajuns aproape de a pretinde că toate cuvintele abstracte sunt lipsite de sens, și au folosit acest lucru ca un pretext pentru a argumenta un fel de chietism politic. Din moment ce nu știi ce este Fascismul, cum poți lupta împotriva fascismului? Individul nu trebuie să înghită absurdități cum ar fi aceasta, dar ar trebui să recunoască faptul că haosul politic actual este legat cu degradarea limbajului, și că se pot aduce, probabil, unele îmbunătățiri, pornind de la finalitatea verbală. Dacă vă simplificați limba engleză, vă sunt eliberați atunci de cele mai grave nebunii ale ortodoxiei. Atunci nu poți vorbi în nici unul din dialecte necesare, și atunci când faci o observație stupidă, prostia va fi evidentă, chiar și pentru tine. Limbajul politic - și cu variații acest lucru este valabil pentru toate partidele politice, de la conservatori la anarhiști - este conceput pentru a face minciuna să sune veridic și crima respectabilă, și pentru a da un aspect de soliditate a vântului gol. Nu se pot schimba toate aceste într-un moment, dar se poate cel puțin face o modificare a obiceiurilor proprii, și din timp în timp se poate chiar, în cazul în care cineva huiduie destul de tare, trimite unele fraze uzate și inutile - călcâiul lui Ahile, melting pot, veritabil infern, sau o altă secvență de refuz al comunicării - în coșul de gunoi, acolo unde îi este locul.