agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2395 .



Nonsensul
eseu [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lolzion ]

2012-11-18  |     | 



Mă simt un pic ciudat. Viața aceasta nu mai este cum am invățat de la parinți. Nu mai e totul să cunoști o fată, să te căsătorești, să muncești de la 9 la 5, să faci maxim 30 de minute până acasă, să faci copii, să îi crești într-un oraș, lângă bunici, lângă locurile din care te-ai ridicat și tu. Acum bați mii de kilometri să te specializezi, zeci de kilometrii până la servici, poate sute. Tot timpul departe de casa natală, îți schimbi locuința în fiecare an. Relația ta preferată devine cea de la distanță. Dragostea e pusă pe "hold" până când apelul se pierde în ciurcuitele încâlcite dintre cele două locații.

De multe ori în legatura dintre sateliți intervin și alte voci, de bărbați și de femei care, cu promisiunea de a-ți oferi fericire instantanee, țin să îți strice puțina fericire cu adevărat profundă pe care o simți când te doare absența ei.

Vedeți voi, în ziua de azi trebuie să fii un pic masochist, să te bucuri de clipă, dar mai mult de durerea generată de efemeritatea acesteia, căci o clipă de fericire poate ține atât de puțin încât nici n-ar exista dacă nu o pastrezi în una din crăpăturile sufletului tău.

Și sufletul acesta plin de rupturi dureroase dacă tragi prea mult de el se poate sparge în mii de cioburi pe care o eternitate nu îți ajunge să le strangi și să le lipești astfel încât să realizezi o fericire simulată, o tragedie perfectă, o durere pură.

Așadar, rețeta e simplă: ai gijă să nu exagerezi cu momentele acestea de fericire, în special când ea e nevinovată, cand e sinceră și atemporală, adică capabilă de a se desprinde de timp oprind până și bătăile nebune ale inimii tale. Căci dacă vei exagera cu fericirea va veni și ziua salubrizării în care vei fi nevoit să îți strângi de pe jos sufletul și să îl lipești cu lacrimi amestecate cu picături de sânge scurs din crăpăturile trupului tău. Și acest trup, cu fiecare zi ce trece, devine incapabil să se mai copieze în forma lui cea mai bună, alterându-se la fiecare iterație, ca o ecuație ce pornește de la soluție și se transformă într-un mare nonsens.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!