1.Sufletul furnizează materia primă eurilor care lucrează în fabrica sinelui 24 de ore, șapte zile pe săptămână.

2.Corpusculii de întuneric se strecoară în lăuntric prin irișii ce separă realul de ireal și parazitează sinele, care prin mișcarea de rotație a imanenței încearcă să se purifice de lestul depus în el.

3.Conexiunea dintre sine și imanență realizează armonia unui sistem energetic care optimizează metabolismul.

4.Absorb armonia naturii și o amestec în malaxorul gândirii până devine eon a cărui energie purifică gândurile încărcate de materia impură absorbită de acestea din spațiul eterogen al realității.

5.Ritmul gândurilor pulsând succesiv în mintea ce stabilește conexiuni cu transcendentalul, trasează un crochiu al timpului care se mișcă ordonat prin viața haotică cu pașii viitorului și lasă în trecut substanța veșniciei în care oamenii sunt corpusculi de efemeritate.

6.La marginea veșniciei stă Dumnezeu urmărind dansul sincopat al umanității printre tenebre întrerupt de hiatusuri umplute cu calamități și, din când în când, își trimite eonii în mințile oamenilor a căror substanță realizează un catharsis spiritual și psihedelic.

7.Între efemeritate și veșnicie stă poetul, cu poezia un zbor al imaginației prin intermundii, al cărei tâlc este imposibil de descifrat de profani și neofiți.

8.Proiecția în exterior a sinelui umple interstițiile realității cu materia imanenței, iar simulacrele din spațiul real cu cohorta de halucinații și elucubrații se dizolvă în substanța armoniei universului care se întinde subtil în mediul înconjurător.

9.Proiecția în interior a lumii glazurate cu păcate dulci trasează aura imanenței iluminând catharsisul memoriei ce scoate la suprafață elementele ontologiei personale îngropate adânc în uitare.

10.Proiecția imanenței personale – monadă indestructibilă – umple golul lumii creat de haos cu substanța armoniei creând ideea esteticii pure.