agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ stejarul
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-07-11 | |
În inerția căderii trăim, de multe ori fără să ne dăm seama, o intervenție sau provocare dată și nu-i înțelegem mesajul. Toate lipsurile avute în credință au magnetism exact la episoade necesare vindecării. Cu alte cuvinte, dacă trăiești o încercare, să fii convins de necesitatea ei. Și dacă primim altfel de răspuns din partea cuiva, cu totul opus la ce ne dorim, nu rezolvăm nimic prin inflamare. E cum ai vrea să stingi focul din gând și suflet cu același combustibil care l-a născut, dacă nu cumva cu unul mai tare, pe măsura egoului cultivat. Fiecare duce în adânc un cult al personalității, o greutate în calea înălțării la alte trepte de înțelegere. Și orgoliu acesta e o mare prostie sau superficialitate a gândirii. Problemele noastre țin de credință, ne confruntăm cu provocări menite a ne corecta anumite temeri, slăbiciuni, vicii. Boli spirituale moștenite din trecutul celor apropiați, evidente în manifestări, apasă peste urmași. Niciun copil nu ia de la început fondul genetic și spiritual al omenirii, ci devine o prelungire a stărilor sufletești preluate de la întregul șir al trăirilor superficiale. Din acest motiv, se prelungesc apucăturile bolnave, pornirile distructive (mult mai ușor de imitat față de efortul faptelor normale). Imaculat a fost doar Christ, dar el a luat întregul bagaj negativ al omenirii și l-a răstignit pe cruce. Așa, prin jertfă a refăcut legătura primului om, legătura arhetipală cu Creatorul. Însă acest sacrificiu e înțeles mai bine dacă îl legăm de episodul din Tora sau Vechiul Testament, când Moise ridică șarpele de aramă în pustie, la porunca divină, să-i izbăvească pe cei mușcați de șerpi în pustie (în absența încrederii în Iahve- „Eu sunt cel ce sunt”, nu… „stai să vezi cine sunt eu, Gicu duru”). Extrapolând evenimentul din vechime la ce trăim azi, viciile și căderile noastre sunt mușcăturile șerpilor veninoși, manipularea energiilor malefice. Ducem dramaturgia demonică fără să înțelegem ce ni se întâmplă și de ce trăim în eroare. Pentru e ieși din suferință, trebuie să privim la imaginea arhetipală a celui care a învins moartea și ne-a vindecat în măsura credinței. De aceea, vă spun să nu bârfiți și să nu râdeți de cei aflați sub „mușcătura șerpilor”, încercarea demonilor, ci rugați-vă cu încredere deplină întru vindecarea lor! Nu facem nimic cu profilaxia prin dojană, cel căruia îi vorbim nu e întotdeauna posesorul identității. Cum spunea Sfântul Pavel, noi avem de luptat cu energiile malefice care influențează gândirea, nu trebuie să demolăm pe cei aflați în suferință! Și arma cea mai eficientă împotriva “mușcăturilor de tot felul”, veninoase, desigur, nu e riposta și nici ” lasă că-i arăt cine sunt!”, ci smerenia, duhul înțelept și blând. Vă imaginați că demonii, împotriva cărora ne opunem și în somn, preferă altă abordare. O bătaie pe cinste, niscaiva blesteme, păruieli, pumni, picioare, așa care e mai iute la mânie! Nu le faceți pe plac, ei tot timpul își doresc asta, un scenariu western. Căderea omului s-a întâmplat tocmai din lipsă de smerenie, doar “șarpele sau Iluminatul” i-a zis: “Veți fi ca Dumnezeu!” și el chiar l-a crezut.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate