sunt născută într-o zi de doi, sub un semn zodiacal dual, cifra destinului meu este doi, sunt al doilea copil al unei familii cu doi copii şi locuiesc la etajul al doilea. era imposibil ca toate aceste circumstanțe de extracție cvasi-ezoterică şi numai în aparență anecdotice să nu aibă un efect asupra paradigmei mele existențiale, asupra felului în care am perceput lumea, am înțeles-o şi m-am raportat la ea. şi au avut. încă din copilărie am sesizat că viața este guvernată, înainte de orice altceva, de principiul tutelar, derutant şi iritant, al lui yin şi yang. pe măsură ce anii au trecut, această observație, la început timidă, s-a transformat într-o convingere de nezdruncinat, confirmată pe toate planurile cotidianului pragmatic, dar şi la nivelul înalt al aspirațiilor şi ideologiilor omeneşti. nu există nici măcar o singură problemă pe lumea aceasta asupra căreia toți indivizii să cadă de acord că se soluționează într-un singur fel. de la cele mai banale până la cele mai complexe chestiuni, un raționament va fi confruntat instantaneu cu un altul opus, o argumentație va fi atacată de o contra-argumentație, o opinie exprimată va fi combătută de o alta. de ani buni, urmăresc această bivalență pe care existența ne-o livrează şi ne-o impune ca algoritm obligatoriu de supraviețuire. la început mă amuza, apoi m-a fascinat, pe urmă m-a intrigat, ulterior m-a descumpănit, iar acum a ajuns să mă sperie de-a binelea. trebuie să recunoaşteți că este cel puțin îngrijorătoare realitatea că şi dacă ridici un deget în sus, zece indivizi te vor aplauda, iar alți zece te vor fluiera.
dar să începem cu începutul. încercați să mă urmăriți şi, dacă detectați vreo fisură în pledoaria mea, vă rog să-mi dați de ştire: m-aş bucura sincer să ştiu că există o cale de evadare din hățişul sufocant al unei vieți trăite sub semnul implacabil al luptei dintre pro şi contra.
aşadar: cum aducem pe lume copilul - natural sau prin cezariană? jumătate din membrii familiei, colegi, prieteni, vecini, medici şi asistente medicale vor striga răspicat: "natural!", dar cealaltă jumătate îşi va băga imediat coada: "cezariană!" cu argumentațiile de rigoare, ambele de netăgăduit: "bunicile noastre nășteau numai natural, acesta este datul firesc al femeii, copilul va fi imunizat corect" contra lui "nu putem pune în pericol viața mamei sau a copilului, tehnologiile au evoluat, de ce să nu beneficiem de facilitățile pe care ni le oferă?" apoi: "creştem copilul singuri sau cu bonă?" din nou, o furtună de argumente ne loveşte mai ceva ca o ploaie de meteoriți: "bineînțeles că singuri, îl educăm cum considerăm noi că este bine, îi transmitem valorile noastre, îi arătăm afecțiune zi de zi!" contra lui "da' ce, dragă, bonele de ce există pe lume? şi jobul meu, cariera? cine mă aşteaptă pe mine doi ani de zile să-mi cresc plodul, îmi pierd locul de muncă şi mă şi deprofesionalizez!" mai departe: grădiniță de stat sau particulară? "sigur că la stat, ce atâta sclifoseală? i-ai vazut şi tu pe ăia de la particulare, plăteşti o căruță de bani şi ei îți bat copilul, plus că mâncarea e mult mai bună la stat!" vizavi de "nu-mi dau eu copilul la stat, dorm câte doi în pat, nici nu-i schimbă în pijamale şi sunt tot timpul cu mucii la nas!" buuuuun... continuăm. am ajuns la şcoală. punem meditator la matematică? diavolul: "pe bune? din clasa a cincea? eu n-am avut meditator nici într-a opta şi uite că am intrat bine-mersi şi la liceu şi la facultate!" şi bunul dumnezeu: "dragă, toți colegii lui au meditator dintr-a doua, şi nu doar la matematică, au şi la engleză, şi la germană, şi la chineză! acuma se predă mult mai mult şi mai repede ca pe vremea noastră... în plus, trebuie să ştii şi informatică, să poți căuta materiale pe net!" trecem peste liceu, unde discuțiile sunt fără sfârşit: "uman sau real, liceu aproape de casă sau liceu cu prestigiu, de stat sau privat?" şi ajungem la facultate: "cea care ne place sau cea care ne este accesibilă? cu taxă sau fără? la noi sau afară?" în sfârşit, ne angajăm: "un job care ni se potriveşte sau unul bine plătit? la o companie mare sau la una de nişă? contează salariul sau siguranța locului de muncă? aproape de casă şi fără bonuri de masă sau departe de casă şi cu bonuri? în oraşul tău, cu un salariu rezonabil, sau în alt oraş, cu un salariu aproape dublu?" unde locuim? "la bloc sau la curte? în centru sau la periferie? în bloc nou sau vechi? la parter sau la ultimul etaj? cu părinții sau singuri? cu chirie sau fără? facem credit sau nu? cu animal de companie sau fără animal de companie?" la orizont, dileme mult mai mari: ca, de pildă, iubirea. "la prima vedere sau la a doua? partener cu aceeaşi structură emoțională sau cu structură opusă? frumos sau deştept? bogat sau amuzant? cuminte sau aventuros? parteneri unici sau multipli? ne căsătorim sau mai aşteptăm? facem copii sau nu facem?"
şi contorul porneşte din nou de la zero...
în paralel, zeci de itemuri colaterale, mai mult sau mai puțin subtile: "ne luăm sau nu maşină? concediu la munte sau la mare? mâncăm ce ne place sau ținem regim? fumăm sau nu fumăm? ne ținem nervii în frâu sau ne descătuşăm, făcând scandal? ne comportăm cum ne place sau cum trebuie? ne facem analizele periodic sau fie ce-o fi? mergem la biserică sau nu mergem? întoarcem şi obrazul celălalt sau dăm şi noi o palmă? naționalişti sau cosmopoliți? oameni de acțiune sau visători? facem ca noi sau facem ca ceilalți? puterea celor mai mulți sau puterea celor mai buni? scriem pentru noi sau scriem pentru alții? ne ascultăm inima sau ne ascultăm rațiunea? orient sau occident? nord sau sud? ce a fost sau ce va fi? rădăcini sau muguri? sobru sau ludic? a privi în sus sau a privi în jos? familie sau carieră? dragoste sau bogăție? stânga sau dreapta? libertate sau siguranță? pragmatism sau romantism? a crede sau a cerceta? iertare sau justiție? efort sau plăcere? acceptare sau revoltă? a dărui sau a primi? a iubi sau a fi iubit?
mărturisesc că numai scriind toate acestea m-am îngrozit... alegeri multe, alegeri grele. fiecare dintre aceste întrebări va avea două categorii de respondenți. fiecare categorie te va copleşi cu argumente ispititoare, pe care le vei asculta fascinat şi aproape convins. până va intra pe fir cealaltă tabără. care îți va face praf toată demonstrația anterioară, fermecându-te cu un nou set de păreri bine structurate şi motivate. la mijloc, tu. decidentul. la răscruce. ce vei alege? vei alege cu inima uşoară sau cu vei simți o greutate în piept? vei alege în numele tău sau al celor care contează pentru tine? vei fi împăcat cu alegerea făcută sau vei fi încercat de regrete, peste un timp? vei alege singur sau te vei sfătui cu cineva? vei regreta că ai urmat acel sfat sau că nu l-ai urmat?
şi tot aşa... spirală amețitoare şi infinită... iar tu, o frunză în vâltoare... încercând să rezişti... agățându-te cu disperare de nişte repere şi principii care îți par solide şi eterne. dar care vor fi spulberate în curând. nu înainte de a fi contestate. de vremuri, de ceilalți, de tine însuți. care nu mai aceşti acelaşi. ai obosit. oare cât vei mai rezista?
şi pe cine mai interesează?...