Suntem pasionații căutători de energii împlinitoare pline de vrajă și de măreție. Prioritățile gândirii sunt dictate de subconștientul nostru pe care îl putem aborda prin exerciții de adâncire în ființa noastră pentru a reuși să aflăm sensul și scopul menirii noastre, pentru întâlnirea cu destinul. Numai pe frecvențele iubirii și compasiunii de semeni putem accesa dimensiunea sacră din noi, frecvență pe care putem ajunge prin exerciții de admirație precum și prin exerciții de recunoștință.
Suntem centrați cu toții în Dimensiunea Cunoașterii lumii visavis de toate împlinirile arhitecturale a omenirii în armonie cu diversitatea splendorilor pe care le expune Natura- MAMA DUMNEZEIE. Avem libertatea să observăm, să instrumentăm vocații , să administrăm necesarul unui trai adecvat vremurilor.
Nimeni nu ajunge la Eul superior( la hristosul lăuntric) altfel decât dus de Maica Dumnezeie spiritul naturii, însemnând că omul trăiește în simbioză cu minunile naturii, dar și cu frumusețile artelor.
Divinitatea a creat capodopere într-o diversitate fascinantă- OMUL având eminamente menirea de păstrător, protector și continuator progresiv în spiritul creaționist, iluminist renascentist..
Cea mai lăudabilă caracteristică a umanității este pătrunderea în IDEAL, în comunitatea spirituală iluministă, urmată de IUBIREA de semeni și aplicativitatea ei
Este un filon spiritual renascentist-iluminist în arhitectura evoluționistă a universului infinit.
Simt o stare de revelație unică doar făcând o minimă sinteză în calitate de observator umil.
Divinitatea și-a finalizat sublim unele dintre planurile sale, suntem în mileniul III, al Luminii și iubirii lui Dumnezeu, dimensiuni ale cunoașterii, absolute.
- Ce faceți semenilor , mie îmi faceți, grăiește Dumnezeu prin intermediul lui Iisus Hristos.
Starea de admirație se ridică mult deasupra stării de credință, de speranță, admirația este o stare de certitudine, adresată spre tot ce este viu și grăitor se îndreaptă automat și spre Dumnezeu.
Să nu uităm așadar să ne exprimăm admirația, prețuirea constantă față de semeni, indubitabil fiecare om are un dar/stare aparte care îl face unic .
Cei care admiră creații de artă se pot identifica virtual în ansamblul psihologic al creatorului.
Cei care admiră grădini perfect decorate în vesele nuanțe vor purta ziua întreagă rezonanțele unei stări echilibrate și armonioase.
Cei care se trezesc cu conștiența zorilor luminoși, aducători lumină, frumusețe și seninătate vor fi fericiți și vor radia fericirea în jur ca o stare unificatoare. .
Cei care nu iubesc zilele ploioase, ar fi bine să cugete profund că miliarde de arbori, plante flori, animale și oameni așteaptă ploaia - sursa exclusiv vitală. Vor începe să iubească ploaia și vor fi treptat mai fericiți, se vor vindeca miraculos de irascibilitate și anxietate.
Ce face omul zi de zi cu sentimentele înfrumusețează ori dimpotrivă urâțește sufletul/ mentalul.
Cei singuri multă vreme pot exersa admirația pentru arbori, să vizualizeze brațele lor unite într-un întreg armonios , să se concentreze pe ciripitul păsărilor câteva minute pe zi,( sunt cele mai vesele și mai optimiste ființe), foarte curând vor avea surpriza să găsească prieteni, chiar și parteneri de viață potriviți compatibili cu sufletul lor.
Exercițiile de admirație față de Natură și bunul Dumnezeu redau eficient sănătatea, întrucât mentalul/sufletul meditativ transcende în vibrații superioare.
Admirația este o determinare a oamenilor evoluați, cu rafinament psihic și spiritual, devin oameni repere în dimensiunea creatoare- salvatoare.
Toți într-un fel visăm, năzuim să trăim în Paradis, dar neîncrederea, teama, nesiguranța sunt stări grosiere preponderent animalice, care blochează/bruiază părți din conștiință, fără aceste slăbiciuni toți am putea accede limpede și senin la starea evoluționistă de cooperanți la creația divină.
Din măreția diversității acestei lumi ,admirațiile, adorațiile aduc și răspândesc energii neconvenționale.
Fericită recunosc , nu aș fi rezistat tulburărilor, eșecurilor inerente ale vieții, dacă nu aș fi trăit în dragoste și armonie cu superbitățile naturii, dacă nu as fi avut prieteni de suflet și spirit în fața cărora să mă închin plină de admirație.
Dacă nu aș fi văzut cu ochii mei că este perfect posibil ca pe o zonă plină de mocirlă și i apă murdară să crească nu târziu o mulțime de nuferi strălucind multicolor în seninătatea generoasă a luminii.