agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-11-17 | | Înscris în bibliotecă de Dacian Constantin
I
Ca să poți să te fii, stai locului și sfințește-l, iar în călătorie trimite-ți numai ochiul. Vai de cel care se odihnește la umbra copacului sădit de strămoșul altuia. Lasă-te ars de soare, dacă n-ai moștenit vreo umbră de arbore. Sădește-te tu însuți, dacă nu s-a sădit pentru tine! Fii strămoș, dacă n-ai avut norocul să fii strănepot. II Dacă vrei să existe cinste și curățenie, fii chiar tu însuți cinstit și curat. Abia după aceea vezi și bucură-te dacă mai există în afara ta cinste și curățenie. Abia după aceea întristează-te și scuipă dacă în afara ta nu există cinste și curățenie. III Cinstea vieții mele și idealul vieții mele sunt acelea de a fi așternutul pe care la nesomn să se poată odihni oricând sufletul țării. Visul vieții mele este să fiu cina la care stă vorbirea țării mele când îi este sete de un vin și de un viu. IV Limba română este maica mea. Ea m-a trimis la școli și armată. De câte ori îi scriu, scriu: „Al vostru, care vă dorește sănătate și care este sănătos!” V Deplâng pe cel care plânge când plouă, ca pe un risipitor cu avutul sării. Laud pe cel care face acoperișe. Disprețuiesc pe cel care plânge noaptea. Plânsul profund e pe soare, în amiază, la douăsprezece. Atunci. VI Descurajez pe cei care spunând „Eu” se înțeleg pe sine. Îi descurajez cu indiferență. „Eu” putem să spunem numai despre noi, și aceasta numai cînd avem grijă de cerul pământului. VII Cel mai mare noroc e să ari, ori să ridici pământul în picioarele lui. VIII De zburat, zboară tot globul, toate stelele, timpul. De stat locului și în lucrare, mi se pare a fi măreț. IX Dacă nu ești în stare să recunoști iarba după verde și apa după sete, nu-i va fi niciodată nimănui dor de tine. X Nu trăim decât o singură dată și numai o singură viață. A avea un ideal înseamnă a avea oglindă. Într-un ideal te speli ca-ntr-o apă curată. Într-o oglindă îți speli chipul obosit, potrivindu-ți-l până când accepți să fii. XI „A sta-stare” îmi este mai ideal decât „a avea-avere” sau „a fi-fire”. (Nichita Stănescu – Respirări, București, Editura Sport-Turism, 1982, cap. ”Scrisori de dragoste”)
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate