Yafo(Jaffa)- Amestec de vechi, boem, modern,
oriental,la sudul orașului Tel Aviv.
Port secund, restaurante modeste, printre plase de nailon, bărci scorojite de soare și pesti argintii
risipiți pe caldarăm, paradisul pisicilor flămînde.
Numele orașului vine de la Japheth al treilea fiu al biblicului Noe.Tot din Yafo pleacă profetul Iona cel ce sfărșește înghițit de o balenă.
Regele David folosea portul Yafo pentru a aduce cedrii din Liban,lemnul nobil folosindu-i la construcția primului Templu. Orașul a fost incendiat de romani în timpul revoltei Macabeilor.
Vespasian ordonă dărîmarea orașului, construiește pe ruinele sale o citadelă și trimete o garnizoană romană să alunge pirații ce operau între Tyr si Alexandria.
Sub mandatul britanic Yafo devine renumit pentru citrice, banane, bănci, fabrici de țigari, textile, dar mai ales tipografii și presa scrisă care pină in 1948 produce majoritatea ziarelor Palestinei.

Ateliere de artiști, artizani, magazine mici pline de farmec și culoare. Arabi in galabii. Șuk hapișpișim adică bazarul de vechituri e o concentrație de tarabe doldora de chlipiruri, anticariat, covoare vechi, iatagane ruginite, narghile de toate mărimile, pendule, bizarerii, miros de vechi, pantofi zuavi, poze sepia.
Vînzătorii sunt experții convingerii, clientul care negociază îndelung cu patimă e cel apreciat și servit cum trebuie.
Ceva mai sus Abulafia, stabiliment de brutari arabi
care de 3 generații fabrică covrigi cu susan dar mai ales pite proaspete, fierbinți, scoase pe loc din taboun (cuptor tradițional) aburinde, deliciul trecătorului care face veșnic coadă.
Mai la sud se descopera Yafo-Atika adica
orașul vechi care ne amintește cu un tun de bronz trecerea lui Napoleon (1799) prin regiune .
Orașul vechi a fost renovat și rejuvenat dar turismul în declin din ultimii ani se face simțit pretutindeni.
Galerii de artă modeste, ateliere de pictori și sculptori ce activează în case vechi de piatră. La partere magazine mici oferind suveniruri, mărunțișuri, cafea, muzica bună, ocazia unor discutii despre starea artelor sau politica la zi.
Yafo, amestec heterogen: evrei, creștini, musulmani ce combină culturi și obiceiuri într-o perpetuă efervescența materială dar și spirituală. Gasim la un loc: școli crestine-Terra Santa, Freres- școala de greci ortodoxi, școala Democratica( jewish )si școala în limba arabă Alrabita.
La cîteva sute de metri cabaretul Caravan și localuri deocheate care se deschid după miezul nopții.
Scoala de artă patronată de primarie pe strada Yefet oferă studii de ceramică, fotografie, sculptură, sticlărie.
Arhitectura: burg arăbesc, cu pereți groși de piatra, arcade molcome, arăbescuri in stuco pe lînga clădiri beton-sticla-oțel moderne.
Orașul vechi, contemplare:
ziduri albe ce dau vara răcoare, buganvilla înflorită tot anul revărsînd peste garduri flori delicate, galben pal prin roșu spre mov adînc.
Ulițe strîmte contorsionate de timp. Nume de strazi
inspirate din Zodiacuri. Vederi fugare spre mare, miros de portocali în floare. Rodii cu fructele neculese în explozie de forme.
Teatrul Geșer (adică Podul) oferă spectacole excelente într-o fostă sală de cinematograf renovată și echipată modern - echipa de actori, majoritatea ruși, mereu în căutare și inovare. Mai la sud descoperim plajea la mare, soarele la apus oferă un melanj hipnotic de pescaruși în zbor, femei ce se scaldă îmbrăcate în mare (dupa cum cere datina la arabi), îndrăgostiți îmbrățișati între dune, căței scormonind nisipul umed dupa crabi în mișcare, vînzătorul de înghețata strigînd răgușit : Artik, Artik..
Gata. E tărziu, e timpul să ne luăm rămas bun.
Acum cîțiva ani v-aș fi invitat "la LUCA "
un restaurant romînesc cu cei mai buni mici din țară.
Din păcate e închis "sine die" dar gustul grilului cu usturoi și mirodenii orientale îmi băntuie neostoit memoria. Erev Tov ! (seară buna).