Anunțate cu mare tam-tam de cîteva zile, manifestările legate de ziua de 24 ianuarie au avut deja loc. La ora la care scriu aceste rînduri probabil s-au consumat și mesele festive, iar gerul siberian probabil că a fost deja uitat de oamenii politici importanți sosiți din capitală de dragul imaginii politice. Nu mai prezintă importanță decît comentariile despre războiul politic dintre tabăra portocaliilor și tabăra albaștrilor, purtat pe frontul de la Iași sau de la Focșani, devenite brusc, și doar pentru o zi, cele mai importante orașe ale României.

Nu contest importanța zilei de 24 ianuarie 1859. Nu numai pentru România de atunci, dar și pentru România de astăzi. Senzația mea este însă că, zi de zi, nu facem altceva decît să subminăm extraordinarul fapt politic petrecut la mijlocul secolului XIX.

Ce valoare istorică sau simbolică mai poate avea Unirea Principatelor în condițiile în care, în România ultimilor ani, se vorbește tot mai mult despre regionalizare?

Cum îți poate face această sărbătoare ziua mai frumoasă în condițiile în care, la minus 24 grade C, ferestrele apartamentului tău sînt pe jumătate acoperite cu un strat serios de gheață și asta pe dinăuntru, deasupra caloriferului dat oricum la maximum, dar care emite căldură cu foarte multă zgîrcenie? Sau cînd plătesc la preț de apă caldă apa rece ca gheața care curge la robinet de zile întregi? Cum te mai poți simți mîndru de faptele înaintașilor cînd realizezi că trebuie să ajungi pe un asemenea frig la birou, cînd îți abandonezi camera pentru o alta, mai călduroasă, sau, mult mai trist, cînd auzi că frigul a făcut deja în România 16 victime?

Iar cînd în sfîrșit ai ajuns la birou după un drum de coșmar, nu mai contează dacă pe jos, cu mașina personală sau cu mijloacele de transport în comun, deja nu mai simți nevoia să te enervezi doar fiindcă pentru prefectul de Iași au trecut deja 167 de la Unire, sau fiindcă primarul de Iași nu a fost invitat să ia cuvîntul, așa cum ar fi fost normal într-o țară care aspiră la normalitate și decență în actul politic.

Prin urmare, pentru mine, ziua de 24 ianuarie 2006 nu a fost decît o altă zi de ger cumplit, complicată de aceleași fițe politice de care am parte zi de zi. O zi în care prioritățile mele au fost de o banalitate rușinoasă, dar omenească. La finalul acestei zile cu multiple rezonanțe istorice nu pot decît să spun că regret, din suflet, că o asemenea zi importantă pentru națiunea română nu-mi poate simplifica, în nici un fel, existența în calitate de cetățean român. Cu aspirații la cetățenia Uniunii Europene.